Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 152 din 22 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 494 alin. 1, 2 si 3 teza intai din Codul civil
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 şi alin. 3 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vinificaţie şi Bãuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (numãr în format vechi 1.952/CIV/2005) al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilã. La apelul nominal rãspund pãrţile Alexandru Magherescu şi Ana Popescu, prin avocat, cu delegaţie la dosar, precum şi partea Victor Magherescu, personal şi reprezentat de acelaşi avocat. Lipseşte autoarea excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Având cuvântul pe fond, reprezentantul pãrţilor Alexandru Magherescu, Ana Popescu şi Victor Magherescu solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private, iar diferenţierea fãcutã de legiuitor în ceea ce priveşte constructorul de bunã-credinţã sau de rea-credinţã, care edificã o construcţie sau plantaţie pe terenul altuia, este deplin justificatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (numãr în format vechi 1.952/CIV/2005), Curtea de Apel Craiova - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 teza întâi din Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Vinificaţie şi Bãuturi Gorj" - S.A. într-o cauzã având ca obiect acţiunea formulatã împotriva autoarei excepţiei pentru obligarea acesteia la ridicarea construcţiilor efectuate pe terenul altuia, în conformitate cu prevederile art. 494 din Codul civil. În motivarea excepţiei se susţine cã reglementarea dreptului proprietarului unui teren de a obţine ridicarea construcţiilor edificate cu rea-credinţã de cãtre un terţ, pe cheltuiala constructorului, precum şi despãgubiri pentru eventualele daune aduse proprietarului fondului, echivaleazã cu o veritabilã expropriere în interes privat, cu nerespectarea condiţiei existenţei unei drepte şi prealabile despãgubiri, stabilite de comun acord cu proprietarul. Se mai aratã cã în acest mod este încãlcat principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private în mod egal, indiferent de titular, deoarece instituie o discriminare între proprietarul construcţiilor şi plantaţiilor edificate pe terenul altuia, care este obligat sã le ridice pe cheltuiala proprie, şi proprietarul terenului, care este îndreptãţit sã obţinã despãgubiri. De asemenea, se aratã cã tratamentul juridic diferit acordat constructorului de bunã-credinţã, faţã de constructorul de rea-credinţã, contravine principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Curtea de Apel Craiova - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã titularul dreptului de proprietate asupra terenului devine proprietar al construcţiei, iar constructorul dobândeşte un drept de creanţã, potrivit principiului îmbogãţirii fãrã just temei. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã textul de lege este constituţional. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 494 alin. 1, 2 şi alin. 3 teza întâi din Codul civil, potrivit cãrora: "Dacã plantaţiile, construcţiile şi lucrãrile au fost fãcute de cãtre o a treia persoanã cu materialele ei, proprietarul pãmântului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoanã sã le ridice. Dacã proprietarul pãmântului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a fãcut; el poate chiar, dupã împrejurãri, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vãtãmãrile ce a putut suferi proprietarul locului. Dacã proprietarul voieşte a pãstra pentru dânsul acele plantaţii şi clãdiri, el este dator a plãti valoarea materialelor şi preţul muncii, fãrã ca sã se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionatã prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii." În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal, indiferent de titular, a proprietãţii private, alin. (3) privind exproprierea, alin. (6) ce se referã la despãgubirile ce se cuvin proprietarului în caz de expropriere sau pentru folosirea subsolului unei proprietãţi imobiliare de cãtre autoritatea publicã şi art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 14 din aceeaşi Convenţie. Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea reţine urmãtoarele: Prevederile art. 494 din Codul civil sunt incluse în capitolul II - Despre dreptul de accesiune asupra celor unite şi încorporate cu lucrul şi reglementeazã accesiunea imobiliarã artificialã, ca mod de transmitere a proprietãţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificatã de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altcuiva. Prin urmare, proprietarul terenului beneficiazã de o prezumţie legalã relativã de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit cãruia accesiunea imobiliarã artificialã se realizeazã întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate. Prevederile art. 494 alin. 1, 2 şi alin. 3 teza întâi reglementeazã situaţia în care plantaţiile şi lucrãrile au fost fãcute de cãtre un terţ de rea-credinţã cu materiale proprii, statuând cã proprietarul terenului poate opta între a pãstra lucrãrile, cu obligaţia de a-l despãgubi pe constructor, în temeiul principiului cã nimeni nu se poate îmbogãţi fãrã just temei, sau a-l obliga pe acesta sã le ridice pe cheltuiala proprie. Aşadar, Curtea constatã cã autoarea excepţiei porneşte de la o premisã greşitã atunci când susţine cã, în calitate de proprietar al construcţiei edificate cu rea-credinţã pe terenul altuia, nu beneficiazã de despãgubiri pentru valoarea acestora, ceea ce, în opinia sa, contravine protecţiei constituţionale şi internaţionale a dreptului de proprietate privatã. Dimpotrivã, în ipoteza reglementatã de textul de lege criticat, o terţã persoanã care a construit cu rea-credinţã pe terenul proprietatea alteia nu are decât un drept de creanţã asupra materialelor şi lucrãrilor edificate, iar nu un drept real, în speţã un drept de proprietate, astfel încât invocarea încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, precum şi a prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu poate fi reţinutã. Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine nici invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia tratamentul juridic diferit acordat proprietarului construcţiilor sau plantaţiilor, faţã de proprietarul terenului, pe de o parte, şi constructorului de rea-credinţã, faţã de constructorul de bunã-credinţã, pe de altã parte, contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aceasta nu este întemeiatã. Sub acest aspect, Curtea Constituţionalã a reţinut, în mod constant, cã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi nu are semnificaţia unei uniformitãţi de tratament juridic, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii distincte, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 alin. 1, 2 şi 3 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vinificaţie şi Bãuturi Gorj" - S.A. în Dosarul nr. 5.065/54/2005 (numãr în format vechi 1.952/CIV/2005) al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
