Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 151 din 22 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Paule Nicole Fianu şi Elene Jeanine Dobriceanu în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (numãr vechi 9.956/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal rãspunde partea Ion Andrei Rizescu, personal. Lipsesc celelalte pãrţi. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, partea Ion Andrei Rizescu învedereazã Curţii Constituţionale, în principal, aspecte practice ce ţin de fondul cauzei aflate pe rolul instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (numãr vechi 9.956/2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Paule Nicole Fianu şi Elene Jeanine Dobriceanu într-o cauzã având ca obiect contestaţia formulatã împotriva deciziei de respingere a notificãrii pentru restituirea în naturã a unor imobile-construcţii.
În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin cã textul de lege criticat este neconstituţional în mãsura în care exclude din noţiunea de "unitate deţinãtoare" acea societate comercialã la care statul, o autoritate publicã, organizaţie cooperatistã sau orice persoanã juridicã de drept public, fie nu mai este acţionar sau asociat, fie este acţionar sau asociat minoritar, cu o valoare a acţiunilor sau pãrţilor sociale mai micã decât valoarea imobilului preluat fãrã titlu valabil, a cãrui restituire se cere. Se mai aratã cã, în acest mod, a fost restrânsã posibilitatea persoanelor îndreptãţite de a obţine restituirea în naturã a unui imobil preluat fãrã titlu valabil şi care se aflã în patrimoniul unei societãţi comerciale privatizate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora: "(1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrãrii în vigoare a prezentei legi de o regie autonomã, o societate sau companie naţionalã, o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistã sau de orice altã persoanã juridicã de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptãţite, în naturã, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã a organelor de conducere ale unitãţii deţinãtoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care statul sau o autoritate publicã centralã sau localã ori o organizaţie cooperatistã este acţionar sau asociat minoritar al unitãţii care deţine imobilul, dacã valoarea acţiunilor sau pãrţilor sociale deţinute este mai mare sau egalã cu valoarea corespunzãtoare a imobilului a cãrui restituire în naturã este cerutã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 instituie, pe de o parte, obligativitatea de a restitui numai în naturã imobilele respective, iar pe de altã parte, condiţioneazã restituirea în naturã de împrejurarea ca statul sã fie acţionar sau asociat majoritar al unitãţii ce deţine imobilul a cãrui restituire se cere sau cel puţin valoarea acţiunilor sau pãrţilor sociale deţinute sã fie mai mare sau egalã cu valoarea corespunzãtoare a imobilului, în cazul când este asociat sau acţionar minoritar.
Aşadar, numai în aceastã ipotezã legea impune obligativitatea restituirii în naturã, iar în caz contrar, respectiv când valoarea acţiunilor sau pãrţilor sociale este mai micã decât valoarea bunului solicitat a fi restituit în naturã, mãsurile reparatorii se vor stabili prin echivalent.
În acest sens şi în acord cu caracterul reparator al <>Legii nr. 10/2001 , dispoziţiile art. 26 alin. (1) din acest act normativ prevãd cã: "(1) Dacã restituirea în naturã nu este posibilã, deţinãtorul imobilului sau, dupã caz, entitatea învestitã potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificãrii este obligatã ca, prin decizie sau, dupã caz, prin dispoziţie motivatã, în termenul prevãzut la art. 25 alin. (1), sã acorde persoanei îndreptãţite în compensare alte bunuri sau servicii ori sã propunã acordarea de despãgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care mãsura compensãrii nu este posibilã sau aceasta nu este acceptatã de persoana îndreptãţitã."
Prin urmare, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentalã nu sunt întemeiate.
De altfel, prevederile art. 21 alin. (1) au mai fost analizate de Curtea Constituţionalã, prin raportare la dispoziţiile din Legea fundamentalã referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private. Astfel, prin <>Decizia nr. 549 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia şi a statuat cã scopul <>Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui mãsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale cãror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în naturã a acestora, atunci când este posibil, ci şi prin stabilirea de mãsuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare, textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Paule Nicole Fianu şi Elene Jeanine Dobriceanu în Dosarul nr. 26.419/1/2005 (numãr vechi 9.956/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
