Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 151 din 17 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata si modificata prin Legea nr. 323/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 290 din 25 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan în Dosarul nr. 9.186/2002 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 august 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 9.186/2002, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 18, 22, 33, 41, 45 şi 47. În acest sens, arata ca "<>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 contravine drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, strainul cãruia nu i s-a acordat drept de şedere în România fiind fortat sa se despartã de familie şi bunurile proprietatea sa, fãrã a avea nici un fel de protecţie umanitara pentru persoana şi familia sa [...]".
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti apreciazã ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Astfel, "interpreteazã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 ca un beneficiu acordat solicitanţilor care, deşi nu pot fi recunoscuţi ca refugiati în condiţiile legii (<>Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 ) sau ale tratatelor internaţionale (Convenţia de la Geneva din 1951), se pot bucura de o forma de protecţie restrânsã, respectiv protecţia umanitara condiţionatã".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca textul de lege criticat este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Avocatul Poporului considera ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constituţionale invocate.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"Protecţia umanitara condiţionatã se poate acorda strainului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi care dovedeşte ca în ţara sa de origine:
a) a sãvârşit fapte pentru care risca o condamnare la pedeapsa cu moartea, cu condiţia ca legea tarii sale sa prevadã pedeapsa cu moartea pentru acele fapte şi pedeapsa sa îi fie aplicabilã;
b) risca sa fie supus la tortura sau tratamente inumane ori degradante;
c) din cauza apartenentei sale la o categorie defavorizatã de persoane poate fi expus unor pericole de natura sa îi aducã atingere vieţii, integritãţii corporale ori libertãţii sale."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, se invoca încãlcarea urmãtoarelor prevederi constituţionale:
- Art. 18: "(1) Cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acorda şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 33: "(1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãţii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia mãsuri pentru asigurarea igienei şi a sãnãtãţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurãri sociale pentru boala, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitãrii profesiilor medicale şi a activitãţilor paramedicale, precum şi alte mãsuri de protecţie a sãnãtãţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
(4) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(5) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 45: "(1) Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenta în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socialã a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãţi care le-ar dãuna sãnãtãţii, moralitãţii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normalã sunt interzise.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autoritãţile publice au obligaţia sa contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, socialã, economicã, culturalã şi sportiva a tarii.";
- Art. 47: "(1) Cetãţenii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxa.
(4) Autoritãţile publice au obligaţia sa rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."
Examinând excepţia, Curtea constata, în legatura cu susţinerea privind încãlcarea art. 18 alin. (1) din Constituţie, ca legiuitorul, prin textul de lege criticat, a reglementat, ca forma de protecţie pentru strainul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul roman nu contravine prevederilor constituţionale menţionate, fiind în deplina concordanta şi cu reglementãrile internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiatilor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat şi încãlcarea art. 22 din Constituţie. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textele de lege criticate, reglementand condiţiile în care se poate acorda protecţia umanitara condiţionatã, sunt în deplina concordanta cu aceste prevederi constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã.
Art. 33 din Constituţie reglementeazã dreptul la ocrotirea sãnãtãţii. Dispoziţiile legale din ordonanta, criticate ca fiind neconstituţionale, nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului acestui drept pentru strãinii cãrora statul roman le-a acordat protecţie umanitara condiţionatã.
De asemenea, autorul exceptiei critica textul de lege menţionat şi cu referire la prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 şi 45. Instituirea unei protecţii speciale pentru strãini nu contravine, sub nici un aspect, acestor norme constituţionale.
În sfârşit, referitor la critica ce vizeazã infrangerea art. 47 din Constituţie, care reglementeazã dreptul de petiţionare, Curtea constata ca prevederea constituţionalã menţionatã nu este aplicabilã în cauza, deoarece are în vedere persoane care au calitatea de cetãţean roman.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 323/2001 , excepţie ridicatã de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan în Dosarul nr. 9.186/2002 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
