Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 151 din 12 martie 2013  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 21/2011 privind infiintarea Autoritatii Metropolitane de Transport Bucuresti    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 151 din 12 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 21/2011 privind infiintarea Autoritatii Metropolitane de Transport Bucuresti

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 4 iunie 2013

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/2011 privind înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti, excepţie ridicată de Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 9.288/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.154D/2012 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Precizează, în acest sens, că ordonanţa criticată a fost emisă în temeiul unei legi de abilitare adoptate de Parlament şi că dă expresie obligaţiei constituţionale a statului de a asigura valorificarea tuturor mijloacelor de producţie. Apreciază că organizarea serviciului public de transport pe structura metropolitană nu înfrânge prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. În opinia sa, celelalte aspecte invocate în motivarea excepţiei vizează chestiuni de oportunitate care excedează competenţei Curţii Constituţionale.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 25 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.288/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/2011 privind înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti, excepţie ridicată de Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România cu sediul în Bucureşti într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a Ordonanţei Guvernului nr. 21/2011.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că garanţia oferită de Constituţie prin art. 45 referitor la libertatea economică a fost eludată prin introducerea unor norme noi anterior expirării Programului Naţional de Transport Interjudeţean 2008-2013 şi prin schimbarea cadrului legislativ ale cărui dispoziţii autorul excepţiei le-a respectat şi lea urmat întocmai.
    Arată că nu există nicio justificare pertinentă pentru a defini zona metropolitană ca fiind "aria geografică" ce cuprinde municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, consecinţa fiind calificarea traseelor ca locale, în condiţiile în care toate celelalte judeţe şi municipiul Bucureşti, precum şi toate traseele dintre judeţe diferite sunt definite transport judeţean sau transport interjudeţean. În acest fel, se instituie un tratament discriminatoriu atât faţă de ceilalţi operatori privaţi de transport din ţară, cât şi faţă de Regia Autonomă de Transport Bucureşti, care nu ar mai putea opera pe aceste trasee în lipsa Legii nr. 8/2012 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2011 privind înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti.
    Mai arată că Legea nr. 8/2012 încalcă dispoziţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 care prevede, la art. 1 alin. (2) lit. j), că zona metropolitană reprezintă o asociaţie de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I şi unităţile administrativ-teritoriale aflate în zona imediată, definiţie care exclude calificarea zonei metropolitane ca arie geografică.
    Precizează că, în opinia sa, se aduce o gravă atingere autonomiei autorităţilor publice locale, Consiliului Judeţean Ilfov, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, acestea fiind compuse din consilieri locali aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, întrucât aceste organe urmează să aibă câte un reprezentant în cadrul conducerii Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti şi să fie sub conducerea unui director numit prin ordin al ministrului transporturilor. Susţine că, din acest motiv, votul exprimat de cetăţenii din municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov cu ocazia alegerilor nu mai are nicio relevanţă, ei urmând a se supune, în ce priveşte transportul public de călători, nu autorităţilor publice alese, ci Guvernului, prin Ministerul Transporturilor.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că libertatea economică garantată de art. 45 din Constituţie este limitată la exercitarea în condiţiile legii, înţeleasă în sens larg, atât ca act al Parlamentului, cât şi ca act juridic al Guvernului, care este abilitat să emită ordonanţe potrivit art. 108 alin. (3) din Constituţie. Observă că criticile formulate de autorul excepţiei sunt generate de nemulţumirea cauzată de probabilitatea scăderii veniturilor societăţilor de transport care operează pe raza municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov prin faptul că ar avea un alt competitor şi nicidecum nu se are în vedere restrângerea unor drepturi şi libertăţi, astfel că nu se poate vorbi despre incidenţa art. 53 din Constituţie. Consideră că nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie, deoarece prin ordonanţa atacată nu se organizează nici teritoriul şi nici nu se aduc modificări regimului general privind autonomia locală.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Precizează că art. 53 din Constituţie nu este incident în cauză, întrucât nu se pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi fundamentale, ci se invocă mai degrabă nemulţumiri legate de posibilitatea scăderii veniturilor societăţilor de transport. De asemenea, consideră că nu se poate reţine nici incidenţa în speţă a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie, întrucât prin ordonanţa atacată nu se organizează nici administraţia publică locală, nici teritoriul şi nici nu se aduc modificări regimului general privind autonomia locală.
    Avocatul Poporului apreciază că nu se poate reţine susţinerea referitoare la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 45 şi 53 din Legea fundamentală, întrucât autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de constituţionalitate prin care să argumenteze îngrădirea accesului liber la o activitate economică, a liberei iniţiative şi a exercitării acestora. Examinarea şi aprecierea aspectelor de fapt învederate de acesta revin instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Tot astfel, nu se poate reţine nici încălcarea art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituţie, întrucât prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 21/2011 nu sunt reglementate în niciun fel domeniile vizate de textul constituţional. Mai mult decât atât, ordonanţa a fost aprobată prin lege, conţinutul său normativ devenind lege.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa Guvernului nr. 21/2011 privind înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 1 septembrie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012.
    Deşi în motivarea scrisă a cererii autorul excepţiei a menţionat ca obiect al acesteia prevederile Legii nr. 8/2012 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2011, în încheierea de sesizare, instanţa a reţinut, în mod corect, ca obiect al excepţiei, ordonanţa menţionată. Curtea Constituţională reţine, în confirmarea acestei soluţii, că, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, a statuat că ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern.
    În opinia autorului excepţiei, sunt nesocotite prevederile din Constituţie cuprinse la art. 45 care garantează libertatea economică, art. 53 care stabileşte condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi la art. 73 alin. (3) lit. o) care prevede că prin lege organică se reglementează organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare. Astfel, referitor la critica privind pretinsa încălcare a libertăţii economice garantate prin art. 45 din Legea fundamentală, reţine că reglementarea nu este de natură să aducă niciun fel de limitări posibilităţii agenţilor economici de a-şi desfăşura activitatea într-un cadru legislativ organizat de stat. Modificările survenite în ce priveşte actele normative care disciplinează diversele domenii ale vieţii economice sunt consecinţa firească a evoluţiei sociale. În cazul de faţă, înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti are ca finalitate eficientizarea activităţii de transport public, aceasta fiind, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2011, instituţia publică desemnată să asigure politica privind planificarea strategică, monitorizarea şi avizarea activităţilor privind autorizarea, organizarea şi controlul funcţionării serviciilor de transport public de călători în zona metropolitană Bucureşti, pentru transportul cu metroul, autobuze, microbuze, tramvaie, troleibuze, trenuri regionale şi transport naval.
    Curtea constată că modalitatea de constituire a consiliului de conducere a Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti nu pune în discuţie autonomia autorităţilor publice locale. Faptul că un reprezentant al Consiliului Judeţean Ilfov şi unul al Consiliului General al Municipiului Bucureşti fac parte, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2011, din acest consiliu de conducere, nu aduce atingere principiului autonomiei locale, înscris în art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală, ci conferă autorităţilor locale menţionate putere decizională, prin reprezentanţii lor, în vederea susţinerii intereselor comunităţii locale.
    Curtea nu poate reţine nici critica prin raportare la prevederile art. 73 lit. o) din Constituţie, care stabileşte regula potrivit căreia organizarea administraţiei publice locale, organizarea teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală reprezintă domenii ce trebuie reglementate prin intermediul unei legi organice. Ordonanţa Guvernului nr. 21/2011 nu cuprinde prevederi care să se încadreze în categoriile enumerate. Singurul text care ar putea crea aparenţa unei reglementări întrunul dintre cele trei domenii, mai exact cel al organizării teritoriului, ar putea fi considerat art. 2, care precizează că, în înţelesul ordonanţei, zona metropolitană Bucureşti reprezintă denumirea generică a ariei geografice ce cuprinde municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov. Această prevedere legală nu poate fi, însă, considerată normă legală cu impact asupra organizării teritoriului statului român, ci are ca scop precizarea noţiunii centrale a ordonanţei. Compararea semnificaţiei acesteia cu cea cuprinsă în art. 1 alin. (2) lit. j) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu constituie o veritabilă critică de constituţionalitate, având în vedere faptul că, în principiu, Curtea Constituţională exercită controlul de constituţionalitate prin raportarea textelor de lege criticate la prevederile sau principiile constituţionale, iar nu prin compararea între ele a unor acte normative de nivel inferior Constituţiei.
    De altfel, Curtea observă că ordonanţa criticată a fost edictată în baza Legii nr. 131/2011 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, care, la art. 1 pct. III.7 prevede expres înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 21/2011 privind înfiinţarea Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti cu sediul în Bucureşti, excepţie ridicată de Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România în Dosarul nr. 9.288/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013.


                PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                          AUGUSTIN ZEGREAN

                        Magistrat-asistent,
                       Valentina Bărbăţeanu
                             ________
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice