Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 150 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (6) si art. 215 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "JPB Trade" - S.R.L din Bucureşti în Dosarul nr. 28.257/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Popa Marin, cu delegaţie depusã la dosar, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, expunând, pe larg, considerentele care fundamenteazã temeinicia acesteia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 28.257/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "JPB Trade" - S.R.L din Bucureşti, într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, potrivit art. 142 alin. (6) din Codul de procedurã fiscalã, atunci când considerã cã are dreptul sã încaseze anumite sume, organul fiscal are posibilitatea de a-şi constitui şi pune în aplicare un titlu executor, în mod unilateral, fãrã participarea contribuabilului şi/sau a justiţiei, omiţând împrejurarea cã atunci când fiscul datoreazã bani plãtitorilor de taxe şi impozite aceştia au nevoie de hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile pentru a putea recupera sumele la care au dreptul. Astfel, se creeazã un dezechilibru şi o inegalitate de tratament, fapt ce contravine art. 16 din Constituţie. În acelaşi timp se susţine cã, potrivit art. 215 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã, contestaţia administrativã nu suspendã executarea actului administrativ fiscal, iar posibilitatea contestãrii în justiţie pe calea contenciosului administrativ nu rezolvã în fond chestiunea, întrucât, chiar în caz de câştig, sumele încasate nu se restituie, ci se compenseazã cu datorii ale plãtitorului de taxe şi impozite, fiscul beneficiind de posibilitatea utilizãrii banilor anumite perioade de timp, fãrã dobândã. Pe aceastã cale, se contureazã o procedurã paralelã de administrare a justiţiei, contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Din notele autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã acesta a criticat şi dispoziţiile art. 142 alin. (6) din Codul de procedurã fiscalã, care au fost modificate prin art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010. Aşadar, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 142 alin. (6) şi art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 142 alin. (6): "În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute, dupã caz, dobânzi, penalitãţi de întârziere, majorãri de întârziere sau alte sume, fãrã sã fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunicã debitorului." - Art. 215 alin. (1): "Introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi art. 16 alin. (1) potrivit cãruia cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte art. 142 alin. (6) Codul de procedurã fiscalã, textul se referã la o operaţiune strict contabilã, şi anume calcularea de cãtre organul de executare a cuantumului exact al dobânzilor, penalitãţilor, majorãrilor etc., luând în considerare nivelul prevãzut în titlul executoriu şi întinderea în timp a acestor accesorii. Aşadar, organul de executare nu stabileşte noi impozite şi taxe sau accesorii, ci doar le actualizeazã potrivit titlului executoriu existent. De altfel, Codul de procedurã fiscalã, la capitolul II cu denumirea "Stingerea creanţelor fiscale prin platã, compensare şi restituire", instituie şi reglementeazã procedura de stingere, compensare şi restituire a creanţelor statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora ce reprezintã impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului, nefiind necesarã în acest caz o hotãrâre judecãtoreascã. În ceea ce priveşte prevederea cuprinsã în art. 215 alin. (1), Curtea observã cã aceasta este o normã de procedurã, pe care legiuitorul este liber sã o edicteze în considerarea anumitor motive sau cerinţe de naturã fiscalã. Deşi contestaţia pe cale administrativã nu suspendã executarea actului administrativ fiscal, partea are la îndemânã posibilitatea oferitã de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv suspendarea executãrii actului administrativ fiscal cu plata unei cauţiuni de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de pânã la 2.000 lei, potrivit art. 215 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã. Referitor la critica privind încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (6) şi art. 215 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "JPB Trade" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 28.257/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
