Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 150 din 27 octombrie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) si ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 458 din 30 noiembrie 1998
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Gabor Kozsokar - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a art. 279 alin. 2 lit. a), a art. 361 alin. 1 lit. a) şi a art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, invocatã de Maricari Aurel în Dosarul nr. 1.620/1998 al Tribunalului Suceava.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 22 octombrie 1998, în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 27 octombrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Tribunalul Suceava, prin Încheierea din 26 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) şi ale art. 385 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Maricari Aurel într-o cauza penalã având ca obiect soluţionarea recursului declarat impotriva Sentinţei penale nr. 134/1998, pronunţatã de Judecãtoria Campulung Moldovenesc, prin care autorul exceptiei a fost condamnat, pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de art. 206 din Codul penal, la pedeapsa de 2.000.000 lei amenda.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul ca persoanele aflate în proces penal pentru sãvârşirea infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) nu beneficiazã de trei grade de jurisdicţie - fond, apel şi recurs -, ci numai de doua - fond şi recurs. În acest fel, se creeazã o stare de inegalitate între subiectii infracţiunilor menţionate şi ceilalţi cetãţeni, autori ai altor infracţiuni, defavorabila celor care beneficiazã numai de doua grade de jurisdicţie.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia invocatã este nefondata, deoarece infracţiunea prevãzutã la art. 206 din Codul penal are un grad de pericol redus, motiv pentru care nu sunt necesare trei grade de jurisdicţie.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece, asa cum a statuat Curtea Constituţionalã, principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Chiar şi Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin Legea nr. 30/1994, prevede în art. 2 al Protocolului sau adiţional nr. 7 un dublu grad de jurisdicţie. Drepturile procesuale sunt garantate, iar un control judiciar corespunzãtor se exercita şi în cazurile în care se poate uza de o singura cale ordinarã de atac, cea a recursului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Din încheierea de sesizare rezulta ca textul de lege care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate este indicat greşit, fiind vorba în realitate de art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã. Deoarece este o eroare materialã care rezulta din coroborarea textelor, precum şi din concluziile scrise formulate de autorul exceptiei, Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra prevederilor art. 279 alin. 2 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã.
Potrivit dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, "nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de judecãtorii privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a)", iar potrivit celor ale art. 385^1 alin. 1 lit. a), "pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecãtorii în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri prevãzute de lege".
Din analiza celor doua texte rezulta ca pentru sentinţele pronunţate de judecãtorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte situaţii stabilite expres de lege, legiuitorul a instituit o singura cale ordinarã de atac, şi anume recursul.
Asadar, în reglementarea procedurii penale, organul legislativ a optat, în principal, pentru instituirea a doua cai ordinare de atac ale hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în prima instanta - apelul şi recursul. În mod excepţional şi în considerarea unor situaţii diferite, a fost reglementatã exercitarea unei singure cai de atac, respectiv cea a recursului.
Prin aceasta nu este incalcata nici o dispoziţie constituţionalã, deoarece atât art. 125, cat şi art. 128 stabilesc competenta legiuitorului de a reglementa modalitatea de exercitare a cãilor de atac.
Opţiunea legislativã în reglementarea cãilor de atac nu creeazã nici un privilegiu ori vreo discriminare între cetãţeni, întrucât stabilirea lor se întemeiazã pe natura infracţiunilor care constituie obiectul procesului penal, iar drepturile procesuale ale pãrţilor sunt respectate, în mod egal, în ambele situaţii. Or, atâta timp cît o soluţie legalã este corespunzãtoare unor situaţii diferite, însuşi principiul egalitãţii în fata legii impune ca reglementarea sa fie diferita, nu uniforma.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 662 din 16 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.
Cu privire la aspectele de constitutionalitate a art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, care reglementeazã instituţia plângerii prealabile, ca o condiţie cerutã în anumite cazuri de declansare a acţiunii penale, se constata ca nu au relevanta în cauza. Referirea la aceste prevederi în art. 361 alin. 1 lit. a) şi în art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã a fost determinata de motive de tehnica legislativã, constituind un text de trimitere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a), ale art. 361 alin. 1 lit. a) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penalã, invocatã de Maricari Aurel în Dosarul nr. 1.620/1998 al Tribunalului Suceava.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 octombrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
