Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 150 din 19 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare, precum si a dispozitiilor art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justitiei nr. 760/C/1999
Lucian Mihai - preşedinte Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Mariana Trofimescu - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, precum şi a dispoziţiilor <>art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin <>Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , excepţie ridicatã de Eugenia Popa, prin apãrãtor, în Dosarul nr. 2.257/1999 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal Eugenia Popa este prezenta personal. Lipsesc celelalte pãrţi (Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Societatea Comercialã "Foisor" - S.A. din Bucureşti, Anca Ghiuritan, Cornelia Popa şi Octavian Popa), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Autoarea exceptiei, Eugenia Popa, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se apreciazã ca, ţinându-se seama de prevederile <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, aceasta este inadmisibila.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 mai 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.257/1999, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, precum şi a dispoziţiilor <>art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin <>Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 . Excepţia a fost ridicatã de Eugenia Popa, prin apãrãtor, într-o cauza civilã ce are ca obiect constatarea nulitãţii absolute a contractului de vânzare-cumpãrare a unui imobil înstrãinat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece incalca prevederile constituţionale ale art. 2 alin. (1), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 49 alin. (1) şi (2), art. 54 şi 123. Autorul exceptiei considera ca "într-un proces civil toţi sunt egali şi accesul liber la justiţie este statuat de Constituţie". Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece scutirea de plata taxelor judiciare de timbru "nu reprezintã o discriminare". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încãlcat dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 şi 24. Vointa legiuitorului rezulta în mod clar, şi anume în sensul ca numai proprietarii imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pot sa beneficieze de scutirea prevãzutã. În continuare se considera ca nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiţiei sau interdicţii cu privire la taxele în justiţie, iar conform art. 138 alin. (1) din Constituţie, taxele şi oricare alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. În final se fac referiri la jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume la Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 7/1993 şi Decizia nr. 97/1995, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cãrui venituri contribuie toţi cetãţenii". Totodatã sunt menţionate şi dispoziţiile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , cu modificãrile ulterioare, potrivit cãrora Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: I. Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , cu modificãrile ulterioare. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii modificate prin pct. 3 al articolului unic al Legii nr. 112/1998 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au urmãtoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cãilor de atac, referitoare la: [...] r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente." Autorul exceptiei considera ca acest text de lege este neconstitutional în raport cu prevederile art. 2 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 49, 54 şi 123 din Constituţie. Examinând criticile formulate, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale sus-citate, statuand prin Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000, ca acestea sunt constituţionale. În acest sens Curtea a reţinut ca instituirea de cãtre legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabileascã scutiri de taxe sau impozite, în considerarea unor situaţii deosebite, fãrã ca prin aceasta sa se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintã un drept, ci o obligaţie constituţionalã a cetãţenilor, prevãzutã la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, conform cãruia "Cetãţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi. Curtea a mai constatat ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece nu se poate susţine ca prin îndeplinirea de cãtre justitiabili a unei obligaţii cetatenesti, prevãzutã de însãşi Legea fundamentalã la art. 53 alin. (1), şi anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încãlcat accesul liber la justiţie. De asemenea, nu poate fi primitã nici susţinerea autorului exceptiei, potrivit cãreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituţiei, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituţie, prin stabilirea atât a unor impozite şi taxe, cat şi a unor scutiri, cu condiţia ca acestea sa fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituţionalã a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului de asigurãri sociale de stat, prin lege, ci şi orice excepţii de la aceste obligaţii (cum este aceea din prezenta cauza). Nici critica referitoare la încãlcarea dreptului la apãrare nu a fost primitã, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apãrare garantat de Constituţie prin art. 24, instituirea de cãtre legiuitor a unor scutiri de plata taxelor judiciare de timbru nefiind de natura sa aducã atingere dreptului unei pãrţi de a se apara. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, Curtea s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cãrui venituri contribuie toţi cetãţenii". Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , cu modificãrile ulterioare, cat şi considerentele amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza. În sfârşit, examinând susţinerea autorului exceptiei în sensul ca dispoziţiile legale criticate infrang prevederile constituţionale ale art. 20, relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 54, referitoare la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertãţilor constituţionale, precum şi ale art. 123 privind înfãptuirea justiţiei, Curtea constata ca nu exista nici o relevanta a acestora sub aspectul controlului de constitutionalitate a dispoziţiilor de lege criticate. II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin <>Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , Curtea constata ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu este competenta sa se pronunţe decât asupra legilor sau ordonanţelor în vigoare, astfel ca, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia este inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Eugenia Popa în Dosarul nr. 2.257/1999 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin <>Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 septembrie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
