Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 15 din 8 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 2 si art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d) şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Traian-Ion-Emilian Andreescu în Dosarul nr. 7.305/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei şi pãrţile Olimpiu Ghinulescu şi Sorin Hoştiuc. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia pentru argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Pãrţile Olimpiu Ghinulescu şi Sorin Hoştiuc lasã la aprecierea Curţii soluţionarea cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.305/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d) şi art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Traian-Ion-Emilian Andreescu cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost respinsã plângerea împotriva unei ordonanţe de neîncepere a urmãririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prin limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la soluţionarea plângerii împotriva actelor de netrimitere în judecatã ale procurorului, precum şi prin împiedicarea reunirii cauzelor care nu se aflã în acelaşi stadiu de judecatã, partea interesatã fiind astfel în imposibilitate de a se folosi în toate cazurile de dovezile administrate în dosare care privesc sãvârşirea unor infracţiuni între care existã conexitate. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere la jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 440/2004 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 lit. d) şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Din concluziile scrise ale autorului excepţiei reiese însã cã acesta criticã prevederile art. 37 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, iar nu pe cele ale art. 34 lit. d) din acelaşi cod. Ca urmare, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 37 alin. 2 şi ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Aceste din urmã prevederi legale au fost modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 37 alin. 2: "Cauzele se reunesc şi la instanţele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dacã se aflã în acelaşi stadiu de judecatã."; - Art. 278^1 alin. 7: "Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã privind accesul liber la justiţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora, în cazurile de indivizibilitate şi de conexitate prevãzute de lege, cauzele se reunesc şi la instanţele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dar numai dacã se aflã în acelaşi stadiu de judecatã, acestea instituie norme de procedurã care sunt atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 din Constituţie. Nu poate fi reţinutã critica formulatã de autorul excepţiei, în sensul cã textul de lege menţionat încalcã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât prin aceastã reglementare se realizeazã o mai bunã soluţionare a cauzelor penale ce privesc infracţiuni între care existã anumite legãturi. Pentru ca reunirea cauzelor în acelaşi dosar penal sã conducã la operativitate şi economie în activitatea procesualã prin degrevarea unor organe judiciare, este esenţial însã ca respectivele cauze sã se afle în acelaşi stadiu de judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 2 şi art.278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Traian-Ion-Emilian Andreescu în Dosarul nr. 7.305/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
