Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 103 din 31 octombrie 1995.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Radu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocatã de inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina şi Musat Mariana, precum şi a exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990 , invocatã de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta, Secţia maritima şi fluviala.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 7 decembrie 1994, concluziile aparatorilor inculpaţilor Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail şi Dan Minerva Elena, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea din acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea, succesiv, pentru datele de 23 decembrie 1994, 4 ianuarie 1995, 10 ianuarie 1995, 30 ianuarie 1995 şi pentru astãzi, 6 februarie 1995.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine:
Prin Rechizitoriul nr. 9/PMF/1994 al Parchetului de pe lîngã Curtea de Apel Constanta, Secţia maritima şi fluviala, au fost trimişi în judecata inculpatii Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Posedaru Romanuel Nicolae, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena şi Sava Severina pentru sãvîrşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 alin. 2, art. 289 şi art. 291 din Codul penal; art. 72 lit. a) din Codul vamal; art. 195 pct. 5 din Legea nr. 3/1990) şi Musat Mariana pentru infracţiunile prevãzute şi pedepsite de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 din Codul penal şi la art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la infracţiunea prevãzutã la art. 248 din Codul penal s-a reţinut ca inculpatii, abuzind de funcţiile avute, prin activitãţile lor, au adus un prejudiciu de 217.000.000 dolari S.U.A., contravaloarea mijloacelor materiale şi financiare din capitalul de stat, angajate abuziv de cãtre inculpati pe seama Societãţii Comerciale "Petromin" - S.A. Constanta, ca şi a unei pagube importante aduse economiei naţionale.
În fata Tribunalului Constanta - Secţia maritima şi fluviala, pe rolul cãruia se afla cauza spre soluţionare, la termenul din 26 septembrie 1994 apãrãtorii inculpaţilor Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Constantinescu Mihail, Dan Minerva Elena, Bobes Constantin, Musat Mariana, Posedaru Romanuel Nicolae au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, iar reprezentantul Ministerului Public, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal s-au invocat urmãtoarele:
Deoarece exista deja o Decizie a Curţii Constituţionale (nr. 11 din 8 martie 1994) cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 248 alin. 1, nu este posibila o tratare constituţionalã diferenţiatã a celor doua forme ale infracţiunii, "simpla" - prevãzutã de alin. 1 - şi "calificatã" - prevãzutã de alin. 2 - numai ca urmare a criteriului avut în vedere de legiuitorul din anul 1965, şi anume acela al diferentierii de ordin cantitativ a urmãrilor produse prin fapta respectiva.
Se apreciazã ca între notiunile de avut obştesc şi economie nationala nu existau diferentieri de esenta în conceptia legiuitorului din anul 1968. Plecind de la notiunile de patrimoniu obştesc şi titular al acestuia vom constata ca, indiferent de localizarea unui prejudiciu, în raport cu o entitate economicã sau alta, patrimoniul obştesc era cel vãtãmat.
De asemenea, se susţine ca legiferarea infracţiunii de abuz în serviciu corespundea conceptiei constituţionale care consacra economia socialistã; tratarea din punct de vedere constituţional actual nu poate fi rupta de conceptia actuala a legiuitorului, care consacra economia de piata, în actualul context nemaiputindu-se folosi noţiunea de economie nationala, ci aceea de economie de piata, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta (politico-economico-juridice).
Reprezentantul Ministerului Public a invocat, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (3) şi urmãtoarele din Constituţie, care garanteazã proprietatea indiferent de titular, excepţia de neconstitutionala a <>art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990 .
Tribunalul Constanta, Secţia maritima şi fluviala, prin Încheierea din 26 septembrie 1994, a sesizat Curtea Constituţionalã pentru a se pronunţa asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate. În opinia instanţei, exprimatã pe larg, se arata în esenta ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal trebuie respinsã ca fiind fãrã obiect, întrucît prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 s-a statuat ca dispoziţiile din Codul penal referitoare la avutul obştesc, deci şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti, sînt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, fapta inculpaţilor referindu-se la cele 7 nave din 89 ale Societãţii Comerciale "Petromin" - S.A. Constanta, care nu ar aparţine domeniului public, se retine ca noţiunea de economie nationala din art. 248 alin. 2 din Codul penal nu poate fi rupta de cea de avut obştesc. În acest spirit se observa ca în art. 5 al Constituţiei din anul 1965 se prevedea structura socialistã a economiei naţionale, economie ce se fundamenta pe proprietatea socialistã asupra mijloacelor de producţie. în prezent nu se mai poate pune egalitate între economia nationala, aflatã sub incidenta art. 248 alin. 2 din Codul penal, şi conţinutul economiei naţionale, consacrat de actuala Constituţie ca economie de piata.
Cu privire la cea de-a doua excepţie de neconstituţionalitate invocatã de reprezentantul Ministerului Public, respectiv a <>art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990 , instanta nu este de acord, sustinind ca finalitatea şi scopul <>Legii nr. 15/1990 au fost de a institui cadrul juridic al reorganizãrii unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale.
Aceste dispoziţii legale nu contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, conform cãrora proprietatea este ocrotitã în mod egal, indiferent de titular, şi, coroborate cu alte dispoziţii legale prevãzute prin <>art. 6, 14 şi 21 din Legea nr. 15/1990 , se asigura statului dreptul de a-şi apara aceste bunuri aduse în regii autonome şi societãţi comerciale cu capital de stat.
Este fãrã echivoc ca proprietatea de stat nu se confunda cu domeniul public şi, cu atît mai puţin, cu fostul avut obştesc. Creind condiţiile inlaturarii principiilor economiei socialiste, <>Legea nr. 15/1990 corespunde consacrãrii constituţionale a economiei României ca economie de piata.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, însã acestea nu au fost comunicate pînã la data soluţionãrii cauzei.
În legatura cu competenta de soluţionare a exceptiei, potrivit practicii sale constante, Curtea constata ca atît timp cît instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal nu este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, sesizind Curtea cu soluţionarea exceptiei, aceasta este obligatã ca, în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text legal pe care instanta înţelege sa îl aplice, sa se pronunţe asupra exceptiei. Abrogarea, potrivit dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încît ea constituie nu numai o consecinta a aplicãrii legii în timp, ci şi o problema de constitutionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
În legatura cu dispoziţiile art. 248 alin. (2) din Codul penal, se reţin urmãtoarele:
a) Practica constanta a Curţii Constituţionale a stabilit sensul ce trebuie acordat, în actualul stadiu de evoluţie a economiei româneşti, termenului de avut obştesc care trebuie înţeles, în calificarea faptelor ce constituie infracţiuni, ca aplicindu-se numai bunurilor ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Deci, fapta prevãzutã în art. 248 alin. 1 din Codul penal, atunci cînd aceasta cauzeazã o paguba avutului obştesc, trebuie calificatã prin aceasta prisma, agravantã prevãzutã în alin. 2 al aceluiaşi articol neatragind în nici un fel o astfel de calificare.
Într-adevãr, dacã, în condiţiile economiei centralizate sub imperiul cãreia a fost editat textul, se putea pune semnul egalitãţii între conceptele de avut obştesc şi de economie nationala - valoarea care este protejata prin cel de-al doilea alineat -, astãzi, în condiţiile economiei de piata, în care, potrivit Constituţiei, proprietatea publica coexista cu proprietatea privatã, aceasta identificare nu mai este posibila.
b) Departe de a fi pãrãsit ca un concept legat exclusiv de regimul colectivist, termenul de economiei nationala, imbogatit în substanta prin apariţia sectorului privat, reprezintã una dintre notiunile de baza ale economiei politice.
Prejudicierea economiei naţionale poate avea loc, nu numai prin lezarea bunurilor ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţi publice, ci şi a celorlalte bunuri din domeniul public sau privat al statului ca şi din cele ce formeazã obiectul proprietãţii private.
Este de observat ca valorile sociale protejate prin art. 248 alin. 2 din Codul penal sînt mai complexe decît apãrarea proprietãţii. Fapta ce face obiectul acestei infracţiuni poate consta în perturbarea activitãţii economice, functionarii anumitor unitãţi etc., deci consecinţe care se situeaza la nivel macroeconomic, care produc, direct sau indirect, urmãri nefaste asupra economiei naţionale mai grave poate decît simpla pagubire a unei persoane juridice.
Ca urmare, prevederile art. 248 alin. 2 din Codul penal nu sînt cu nimic afectate de restrîngerea sferei bunurilor ce sînt ocrotite prin infracţiunile contra avutului obştesc, ele nefiind asadar în contradictie cu nici un text din Constituţia României, astfel încît excepţia de neconstituţionalitate a acestui text urmeazã a fi respinsã.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile <>art. 5 şi 20 din legea nr. 15/1990 , Curtea ia act de renunţarea la susţinerea ei a reprezentantului Ministerului Public.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocatã de Marinescu Calin Dragomir, Toanchina Virgil, Posedaru Romanuel Nicolae, Constantinescu Mihail, Bobes Constantin, Dan Minerva Elena, Sava Severina şi Musat Mariana în Dosarul nr. 27/MF/1994 al Tribunalului Constanta - Secţia maritima şi fluviala, şi ia act de renunţarea la susţinerea, de cãtre reprezentantul Ministerului Public, a exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 5 şi 20 din Legea nr. 15/1990 .
Pronunţatã în şedinţa publica din 6 februarie 1995.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
PREŞEDINTE,
prof. dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Radu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
