Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 15 din 28 ianuarie 1997*) referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 24 septembrie 1997
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 149 din 3 iunie 1997.
Mihai Constantinescu - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 octombrie 1996 a Judecãtoriei Oradea, pronunţatã în Dosarul nr. 4.378/1996 al acestei instanţe, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã prin <>Legea nr. 12/1995 . Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Eurocable" - S.R.L. Oradea în cadrul contestaţiei pe care a formulat-o impotriva amenzii contravenţionale aplicate de Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Bihor, pentru încãlcarea termenului legal de repatriere a unui avans în valuta, plãtit de societatea comercialã, pentru efectuarea unor importuri pe care însã nu le-a mai realizat.
Prin excepţia ridicatã se susţine ca dispoziţiile <>art. IV pct. 3, 5 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt neconstituţionale, întrucât incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 134 alin. (1), potrivit cãrora economia României este o economie de piata, şi ale alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, în ceea ce priveşte obligaţia statului de a asigura libertatea contractelor, precum şi prevederile art. 29 şi art. 30 din Constituţie, privind libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, care, în domeniul contractual, fundamenteazã libertatea contractualã. De asemenea, prin excepţie se invoca şi neconstituţionalitatea prevederilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , deoarece instituie "o rãspundere fãrã culpa" şi contravine art. 41 alin. (7) din Constituţie, aplicarea unei amenzi, "în cazul neexecutãrii unei obligaţii contractuale", echivaland "cu o confiscare nelegalã".
Instanta, exprimandu-şi opinia în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât prevederile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu instituie o rãspundere obiectivã, orice contravenţie presupunand existenta culpei a carei constatare este însã un atribut exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, iar amenda aplicatã pentru sãvârşirea contravenţiei nu are caracterul unei confiscari, nefiind deci aplicabile prevederile art. 41 alin. (7) din Constituţie, referitoare la prezumţia dobândirii licite a bunurilor. De asemenea, instanta considera ca prevederile <>art. IV pct. 3, 5 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã şi întrucât nu incalca cu nimic prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în baza art. 5 din aceeaşi lege, s-a solicitat şi opinia Bãncii Naţionale a României asupra exceptiei invocate.
În punctul de vedere al Guvernului se considera excepţia nefondata, deoarece dispoziţiile <>art. IV pct. 3, 5 şi 6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , prin stabilirea unor limite maxime de repatriere a valutei, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), pe de o parte, iar pe de alta parte, îşi afla fundamentul constituţional în dispoziţiile lit. b) a aceluiaşi articol, referitor la obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. De asemenea, Guvernul considera ca dispoziţiile art. 29 şi 30 din Constituţie sunt aplicabile, întrucât privesc drepturile fundamentale ale cetãţenilor, pe când <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 reglementeazã activitatea agenţilor economici, persoane juridice. În ceea ce priveşte criticile formulate în legatura cu prevederile art. IV pct. 7 din ordonanta, se arata ca este inexact ca aceste prevederi ar fi instituit o rãspundere fãrã culpa, orice contravenţie presupunand existenta unei culpe, iar mãsura confirmãrii priveşte obiectul cu care s-a sãvârşit contravenţia, ceea ce este în concordanta cu dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie.
Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
În opinia Bãncii Naţionale a României, comunicatã de Direcţia juridicã a acesteia, se considera ca <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este constituţional, întrucât atât prevederile acestui punct, cat şi cele ale pct. 3, 5 şi 6 din acelaşi articol urmãresc sa asigure repatrierea valutei, obligaţie justificatã de disciplina financiarã instituitã de stat şi de autoritatea monetara, de natura operaţiunilor şi de necesitatea constituirii disponibilitãţilor valutare pentru funcţionarea "economiei de piata în condiţiile unei convertibilitati interne limitate a monedei naţionale". În concluzie, se considera ca dispoziţia legalã ce face obiectul exceptiei "este de natura a întãri disciplina financiarã, a preveni blocajul financiar în serie, determinând în final o circulaţie monetara sanatoasa şi realã".
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului şi opinia Bãncii Naţionale a României, precum şi dispoziţiile <>art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã prin <>Legea nr. 12/1995 , raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, se constata ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze, fiind legal sesizatã.
Litigiul în cadrul cãruia s-a invocat excepţia priveşte contestarea unei amenzi aplicate pentru nerepatrierea unor sume în valuta plãtite cu titlu de avans şi nerestituite în termenele maxime prevãzute la <>art. IV pct. 3 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . În consecinta, celelalte alineate ale pct. 3, în afarã de alin. 3, precum şi prevederile pct. 5 şi 6 ale art. IV din ordonanta sus-menţionatã sunt irelevante pentru soluţionarea cauzei, astfel încât, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãruia pot face obiectul unei excepţii numai dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea procesului, în speta a contestaţiei, rezulta ca excepţia invocatã este pertinenta numai în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 3 al pct. 3 şi cele ale pct. 7 al art. IV din ordonanta sus-menţionatã.
Alin. 3 al pct. 3 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 prevede ca, în cazul plãţilor în avans pentru importuri, avansul plãtit trebuie restituit într-un termen de 15 zile calendaristice, calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
Prin excepţia invocatã se susţine ca aceasta dispoziţie legalã ar fi neconstitutionala, întrucât incalca libertatea contractualã, impusa de principiul prevãzut de alin. (1) al art. 134 din Constituţie, potrivit cãruia economia în România este o economie de piata, şi de dispoziţiile alin. (2) lit. a) din acelaşi articol, referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, ca şi de dispoziţiile constituţionale ale art. 29 şi 30, privind libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare. Critica invocatã nu poate fi reţinutã. Conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. Într-o interpretare sistematica a art. 134, aceasta prevedere urmeazã a fi aplicatã în concordanta şi cu dispoziţiile alin. (1), privind economia de piata, şi ale alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, din acelaşi articol, ceea ce presupune ca dispoziţiile legale instituite pentru consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, cum sunt cele de la alin. 1 al pct. 3 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , sunt conforme cerinţelor economiei de piata, în stadiul ei actual de dezvoltare, ca şi regulilor necesare pentru asigurarea, în ansamblul economiei, a libertãţii comerţului. De asemenea, art. 29 şi 30 privesc, în esenta, drepturi şi libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, care nu pot fi opuse cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , invocarea, prin excepţie, a prevederilor art. 41 alin (7) din Constituţie nu este concludenta, deoarece, în speta, nu provenienta valutei formeazã obiectul litigiului, ci folosirea ei, sub forma de avans, pentru efectuarea unei operaţiuni de import, cu încãlcarea termenului de repatriere prevãzut de dispoziţiile alin. 3 al pct. 3 din art. IV al ordonanţei, având drept consecinta sãvârşirea faptei contravenţionale prevãzute la pct. 7 al art. IV din aceeaşi ordonanta. Dupã cum se arata în opinia instanţei, constatarea existenţei sau inexistentei culpei este de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti. În ceea ce priveşte motivul invocat în susţinerea exceptiei, în sensul ca "aplicarea unei amenzi, în cazul neexecutãrii unei obligaţii contractuale, echivaleaza cu o confiscare nelegalã", aceasta se bazeazã pe o confuzie între obligaţia contractualã, convenitã de pãrţi, şi obligaţia legalã de repatriere a avansului plãtit, instituitã de lege, a carei încãlcare constituie conţinutul contravenţiei reglementate de prevederile pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c.), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã prin <>Legea nr. 12 din 3 februarie 1995 , invocatã de Societatea Comercialã "Eurocable" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 4.378/1996 al Judecãtoriei Oradea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 28 ianuarie 1997.
PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
