Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 15 din 21 ianuarie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 15 din 21 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 115 din 24 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ilie Nicolescu în Dosarul nr. 4.459/2002 al Judecãtoriei Pitesti.
La apelul nominal, lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.459/2002, Judecãtoria Pitesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ilie Nicolescu într-o cauza civilã având ca obiect contestaţie la executare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 11, 16 şi 20, precum şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, se arata ca textul de lege criticat, care lasa la aprecierea instanţei de judecata stabilirea cuantumului cauţiunii pentru suspendarea executãrii silite, "creeazã o discriminare pe criteriul averii", prin aceea ca se constrânge contestatorul "sa depunã o suma pentru a asigura posibilitatea achitãrii unei datorii pe care nu o are ori a carei întindere nu este cea pretinsa de creditor [...]." În acest mod, autorul exceptiei considera ca se poate "da naştere unui nou proces" al cãrui obiect este "recuperarea prejudiciului cauzat de lipsa de folosinta a sumei consemnate [...]", ceea ce duce, datoritã prelungirii termenului de soluţionare a cauzei, la neîndeplinirea exigenţei "termenului rezonabil". În legatura cu acest aspect, autorul exceptiei invoca, din jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza "Bricmont contra Belgiei", 1986.
Judecãtoria Pitesti apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanta atât cu principiul egalitãţii în drepturi consacrat prin art. 16 din Constituţie, cat şi cu cel al soluţionãrii cauzei într-un "termen rezonabil", prevãzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata ale instanţelor judecãtoreşti sunt stabilite de lege. Totodatã, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civilã, partea interesatã are posibilitatea sa atace încheierea data asupra suspendãrii executãrii şi, cu acest prilej, sa supunã controlului judecãtoresc şi cauţiunea al carei cuantum ar fi disproportionat fata de valoarea obiectului executãrii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul cuprins: "Pana la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanta competenta poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanta, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Textele constituţionale a cãror încãlcare este invocatã de autorul exceptiei sunt urmãtoarele:
- Art. 4. alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."
De asemenea, se susţine ca este infrant pct. 1 al art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãruia: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice, ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, ca textul de lege nu instituie diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminãri. De asemenea, Curtea a reţinut ca, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civilã, "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanta, în toate cazurile, se pronunţa prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat". Prin urmare, autorul cererii de suspendare poate formula recurs, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cauţiunii, în cazul în care apreciazã ca acesta este exagerat.
Cu acel prilej, Curtea a mai reţinut ca procedura executãrii silite, inclusiv contestaţia la executarea reglementatã de "Cartea V - Despre executarea silitã", face parte din Codul de procedura civilã - art. 371^1 - art. 580. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. Este deci la latitudinea autoritãţii legiuitoare sa stabileascã competenta instanţei de a fixa cuantumul cauţiunii cerute pentru suspendarea executãrii silite, în funcţie de specificul fiecãrei cauze.
În ceea ce priveşte argumentul autorului exceptiei, potrivit cãruia, prin prevederea cauţiunii, este incalcata exigenta soluţionãrii cauzei într-un "termen rezonabil", astfel cum este consacratã prin art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se observa ca nu poate fi reţinut. Obligaţia depunerii cauţiunii nu aduce atingere dreptului persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanta independenta şi impartiala, ci, dimpotriva, creeazã premise pentru realizarea unui proces echitabil. Invocarea cauzei "Bricmont contra Belgiei", 1986, nu are vreo relevanta pentru susţinerea exceptiei de fata, deoarece depunerea cauţiunii în cuantumul stabilit de instanta de judecata, în vederea suspendãrii executãrii pana la soluţionarea cauzei, nu poate echivala cu prelungirea termenului de soluţionare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Ilie Nicolescu în Dosarul nr. 4.459/2002 al Judecãtoriei Pitesti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 ianuarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016