Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 15 din 20 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 17 februarie 2005
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de David Lucian în Dosarul nr. 4.619/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 415 D/2004, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Dãnilã Suciu în Dosarul nr. 4.618/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 415 D/2004 la Dosarul nr. 414D/2004, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 iulie 2004, pronunţate în dosarele nr. 4.618/2004 şi nr. 4.619/2004, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Excepţiile au fost ridicate de David Lucian şi Dãnilã Suciu în dosarele de mai sus, având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate de aceştia împotriva încheierilor nr. 202 şi nr. 203 din 6 iulie 2004, pronunţate de Tribunalul Suceava - Secţia penalã în dosarele nr. 5.157/2004 şi nr. 5.158/2004, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaţilor de revocare a mãsurii arestãrii preventive.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevãd posibilitatea declarãrii recursului şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive, încãlcându-se prin aceasta prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 din Codul de procedurã penalã, faţã de art. 21 din Constituţie, este neîntemeiatã. Totodatã, instanţa considerã cã textul legal criticat este în concordanţã cu prevederile art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu îngrãdesc, ci, dimpotrivã, permit accesul liber la justiţie, fiind în concordanţã cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei şi ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciazã ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor art. 140^3 din Codul de procedurã penalã. Astfel, considerã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, ci "asigurã tocmai accesul la justiţie, în condiţiile în care, împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestãrii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivã, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore". De asemenea, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în legãturã cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, apreciazã cã dispoziţiile art. 140^3 din Codul de procedurã penalã dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plânge înaintea unui tribunal competent asupra mãsurii de arestare sau deţinere luate împotriva sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost introduse prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, şi, ulterior, modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, având urmãtorul conţinut: "Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul urmãririi penale, luarea mãsurii arestãrii preventive a învinuitului sau inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestãrii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivã, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã."
În opinia autorilor excepţiei aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile de lege criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã folosirea cãilor de atac se realizeazã în condiţiile legii, astfel cum prevede art. 129 din Constituţie. Prin urmare, este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, care prevede: "Competenţa [...] şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege." De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (7) din Constituţie, "Încheierile instanţei privind mãsura arestãrii preventive sunt supuse cãilor de atac prevãzute de lege". Faptul cã încheierea de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu este supusã separat cãii de atac a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei sau a posibilitãţii de a se folosi cãile de atac stabilite de legea proceduralã.
Lipsa reglementãrii privind exercitarea cãii de atac a recursului împotriva unor atare încheieri se justificã prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilã a soluţionãrii fondului cauzei.
De asemenea, este de reţinut cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte. Accesul liber la justiţie nu înseamnã însã cã el trebuie asigurat la toate cãile de atac prevãzute de lege - apel, recurs etc. -, deoarece, astfel cum s-a arãtat, competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite, sens în care s-a statuat prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 .
Totodatã, Curtea Constituţionalã a stabilit, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în legãturã cu aplicarea art. 5 pct. 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cã aceste prevederi dau expresie dreptului persoanei arestate de a se plânge înaintea unui tribunal competent asupra mãsurii de arestare sau deţinere luate împotriva sa, neavând semnificaţia reglementãrii unei cãi ulterioare îndreptate împotriva soluţiei date de instanţa competentã (<>Decizia nr. 179/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001).
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de David Lucian şi Dãnilã Suciu în dosarele nr. 4.618/2004 şi nr. 4.619/2004 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2005.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
