Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 15 din 18 ianuarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 167 din 2 aprilie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Constantin Popescu în Dosarul nr. 591/2000 al Tribunalului Dambovita - Secţia penalã. La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, lipsind Costel Constantin, Stere Stamulea, Banca "Renasterea Creditului Romanesc" - S.A. - Credit Bank Bucureşti, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei solicita amânarea judecaţii, întrucât apãrãtorul ales este în imposibilitatea de a-l reprezenta, din motive de boala. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordãrii unui nou termen.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare, constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civilã, dosarul fiind la al doilea termen de judecata. În consecinta respinge cererea şi constata cauza în stare de judecata. Partea prezenta solicita admiterea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, deoarece inculpatul arestat preventiv are dreptul, potrivit art. 160^1 din Codul de procedura penalã, sa ceara în tot cursul procesului punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, asa cum prevede textul constituţional invocat. În concluzie, se arata ca asupra dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin deciziile nr. 708/1997 şi nr. 92/2000, statuand ca acest text este constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 591/2000, Tribunalul Dambovita - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Constantin Popescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca mãsura liberãrii provizorii sub control judiciar a inculpatului arestat preventiv se poate acorda numai în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpa şi al infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depãşeşte 7 ani, sunt contrare art. 23 alin. (7) din Constituţie, conform cãruia "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", fãrã sa prevadã condiţia ca în cazul infracţiunilor intenţionate pedeapsa închisorii prevãzutã de lege sa nu depãşeascã 7 ani. Or, ca urmare a creşterii limitelor maxime ale pedepsei închisorii pentru unele infracţiuni, între care şi infracţiunea de luare de mitã pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, modificãri aduse Codului penal prin <>Legea nr. 140/1996 , fãrã a se modifica şi dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, s-a ajuns ca inculpatii sa nu mai poatã beneficia de mãsura liberãrii provizorii sub control judiciar. Se mai considera ca dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale tratatelor internaţionale ratificate de România, fãrã a se indica prevederile care sunt avute în vedere.
Tribunalul Dambovita - Secţia penalã, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, arata ca aceasta este intemeiata. În opinia instanţei <>Legea nr. 140/1996 , majorand limitele maxime ale pedepselor pentru unele infracţiuni considerate ca fiind deosebit de grave, fãrã a modifica în acelaşi timp art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, a fãcut ca persoanele arestate preventiv sa fie lipsite de un drept constituţional fundamental, acela prevãzut la art. 23 alin. (7) din Constituţie. Instanta considera criticabila Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 19 decembrie 1997, prin care a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, opinand ca art. 23 alin. (7) din Constituţie ar prevedea dreptul inculpatului la liberare provizorie sub control judiciar.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu incalca art. 23 alin. (7) din Constituţie, deoarece dispoziţiile constituţionale prevãd dreptul de a cere luarea uneia dintre cele doua mãsuri procesuale, şi anume liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune, dar aceste mãsuri procesuale se realizeazã potrivit unor reguli detaliate, care sunt de domeniul procedurii penale. Stabilirea condiţiilor în care pot fi luate mãsurile procesuale este atributul legiuitorului. Restrangerea prin dispoziţiile Codului de procedura penalã a dreptului de a cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar se întemeiazã pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie, privitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, potrivit cãrora "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: (...) desfãşurarea instrucţiei penale". Se menţioneazã totodatã ca în acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 160^2 şi 160^4 din Codul de procedura penalã. Prin aceeaşi decizie Curtea a precizat ca modificãrile aduse Codului penal prin <>Legea nr. 140/1996 reprezintã o opţiune a legiuitorului, intemeiata pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie, care permit o restrangere a libertãţii persoanei în interesul desfãşurãrii normale a instrucţiei penale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpa, precum şi al infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depãşeşte 7 ani."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale art. 23 alin. (7), potrivit cãrora "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune".
Autorul exceptiei considera ca textul este neconstitutional, deoarece prevede ca liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordatã, în cazul infracţiunilor intenţionate, numai dacã pedeapsa prevãzutã de lege este închisoarea care nu depãşeşte 7 ani, condiţie neprevãzutã în textul constituţional.
Cu privire la excepţia ridicatã Curtea constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 160^2 din Codul de procedura penalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, precum şi prin Decizia nr. 92 din 11 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 25 iulie 2000. Prin deciziile menţionate Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii, statuand ca Legea fundamentalã prevede dreptul de a cere luarea uneia dintre mãsurile menţionate, şi anume liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, dar numai în condiţiile legii, mãsurile respective realizandu-se potrivit unor reguli ce sunt de domeniul procedurii penale. Este atributul legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, sa stabileascã în ce condiţii pot fi luate mãsurile procesuale, oricare ar fi acestea.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Asa fiind, rezulta ca nu poate fi reţinut argumentul instanţei în fata cãreia a fost ridicatã prezenta excepţie de neconstituţionalitate, în sensul ca art. 23 alin. (7) din Constituţie ar prevedea dreptul inculpatului la liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Constantin Popescu în Dosarul nr. 591/2000 al Tribunalului Dambovita - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 ianuarie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
