Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 149 din 3 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 24 septembrie 1997
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercialã "Eurocable" - S.R.L. Oradea impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 15 din 28 ianuarie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 22 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 30 aprilie 1997 şi apoi - ţinând seama de faptul ca, la termenul din 22 aprilie 1997, cererea recurentei de amânare a judecaţii a fost refuzatã, pentru a se da acesteia posibilitatea, în temeiul art. 156 alin. 2 din Codul de procedura civilã, de a formula şi comunica concluzii scrise - pentru data de 3 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3, 5, 6 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã prin <>Legea nr. 12 din 3 februarie 1995 , invocatã de Societatea Comercialã "Eurocable" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 4.378/1996 al Judecãtoriei Oradea.
Pentru a decide astfel, completul de judecata a reţinut, în esenta, ca, fata de obiectul litigiului cu ocazia cãruia s-a invocat excepţia, au relevanta numai prevederile pct. 3 alin. 3 şi ale pct. 7 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , iar acestea, raportate la dispoziţiile art. 134, art. 29, art. 30 şi ale art. 41 alin. (7) din Constituţie, nu contravin acestora.
Curtea a statuat ca <>art. IV pct. 3 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , potrivit cãruia, în cazul plãţilor în avans pentru importuri, avansul plãtit trebuie restituit într-un termen de 15 zile calendaristice, calculate de la data ultimului termen de livrare contractual, este conform cerinţelor economiei de piata, în stadiul ei actual de dezvoltare, ca şi regulilor necesare pentru asigurarea, în ansamblul economiei, a libertãţii comerţului, nefiind contrar dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, privind economia de piata şi libertatea comerţului, şi nici celor ale art. 29 şi 30 din aceeaşi lege, drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor neputând fi opuse cerinţelor apãrãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. În ceea ce priveşte <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , instanta de fond a stabilit ca invocarea, prin excepţie, a prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, potrivit cãrora averea dobandita licit nu poate fi confiscatã, nu este concludenta, deoarece, în speta, nu provenienta valutei formeazã obiectul litigiului, ci folosirea ei, sub forma de avans, pentru efectuarea unei operaţiuni de import, cu încãlcarea termenului de repatriere, având drept consecinta sãvârşirea faptei contravenţionale prevãzute în acest articol.
Impotriva acestei decizii, Societatea Comercialã "Eurocable" - S.R.L. Oradea a declarat recurs.
Au fost formulate doua motive de recurs. Potrivit primului dintre ele, instituirea termenelor limita obligatorii pentru plata unor produse sau servicii ar contraveni dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, incalcand şi principiul libertãţii contractuale, iar susţinerea ca <>art. IV pct. 3 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este conform cerinţelor economiei de piata, în stadiul actual de dezvoltare, conduce la concluzia ca, în alte stadii de dezvoltare a economiei de piata, ar putea exista alte termene obligatorii pentru plata produselor şi a serviciilor prestate, ceea ce este contrar principiului libertãţii contractuale, ca expresie a libertãţii comerţului.
În cel de-al doilea motiv de recurs se susţine ca <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 instituie o rãspundere fãrã culpa, aceasta rezultând şi din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor şi ale Ministerului Comerţului nr. 1/15.086 din 20 octombrie 1995, care, prin art. 7 lit. a), stabileşte ca nu se supun sancţiunilor prevãzute la art. IV pct. 7 din ordonanta sumele aflate în litigii, pentru care urmeazã sa înceapã, în termenele stabilite de organul de control, sau pentru care au început procedurile judiciare, imposibilitatea pornirii acestor proceduri din cauze neimputabile agentului economic conducand la concluzia vinovatiei acestuia, "deci la existenta contravenţiei", chiar dacã o astfel de situaţie ar fi imputabilã partenerului extern.
Recurenta nu a depus concluzii scrise.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Constituţia, prin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), statueazã ca economia României este economie de piata şi ca statul trebuie sa asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Alin. 3 al pct. 3 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 prevede ca, în cazul plãţilor în avans pentru importuri, avansul achitat trebuie restituit într-un termen de 15 zile calendaristice, calculate de la ultimul termen de livrare contractual.
Stabilirea de cãtre stat, în exercitarea obligaţiilor sale de asigurare a intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, a unor reguli privind circulaţia valutei din ţara cãtre exterior nu contravine principiilor economiei de piata şi nici nu incalca libertatea contractualã, agenţii economici nefiind constransi de lege la a opta pentru o modalitate anume de a face afaceri.
Motivarea instanţei de fond, potrivit cãreia prevederile <>art. IV pct. 3 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt conforme cu cerinţele economiei de piata, în stadiul ei actual de dezvoltare, este justa şi se referã la necesitatea asigurãrii intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã la un moment dat, prin întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici. Concluzia recurentei ca, "în alte stadii de dezvoltare a economiei de piata, ar putea exista alte termene obligatorii pentru plata produselor şi serviciilor prestate" n-ar fi singura, pentru ca ar putea exista şi ipoteza ca astfel de termene nu vor fi necesare. Însã astfel de speculatii nu au vreo legatura cu aprecierea constituţionalitãţii art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanta.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit cãruia <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar institui o rãspundere fãrã culpa, întemeiat pe prevederile instrucţiunilor de aplicare a acesteia, completul de fond, în mod corect, a reţinut ca este de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti constatarea existenţei su inexistentei culpei. Este de reţinut ca agentul economic, în momentul în care a subscris la clauza contractualã a plãţii în avans a importului, a acceptat şi rigorile impuse de lege cu privire la termenul de încasare prin repatrierea avansului pentru care nu s-a efectuat importul. Încãlcarea, în aceste condiţii, a prevederilor ordonanţei privitoare la termen n-ar putea fi consideratã ca fiind lipsitã de culpa.
Aprecierea argumentelor în susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs, bazate pe Instrucţiunile Ministerului Finanţelor şi Ministerului Comerţului nr. 1/15.086 din 20 octombrie 1995, depãşeşte atribuţiile contenciosului constituţional, astfel ca punctul de vedere al instanţei de fond, privitor la neconcordanta invocarii neconstitutionalitatii <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , raportat la art. 41 alin. (7) din Constituţie, este singurul just şi în legatura cu competenta materialã a Curţii.
În consecinta, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercialã "Eurocable" - S.R.L. Oradea impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 15 din 28 ianuarie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 3 iunie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
