Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 149 din 16 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 424 din 17 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "EURO COMPANY" Ltd din Bucureşti în Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 8 aprilie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 15 aprilie şi apoi la 16 aprilie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.050/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "EURO COMPANY" Ltd din Bucureşti într-o cauza având ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui proces-verbal de punere în posesie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale în mãsura în care "domeniul de aplicare al acestora este interpretat altfel decât ipoteza în care cererea (notificarea) facuta în temeiul <>Legii nr. 10/2001 cuprinde elemente noi care invoca înlãturarea unor interdicţii existente în legislaţia anterioarã şi care fac, în prezent, admisibilã restituirea în natura a imobilului ori acordarea de despãgubiri în echivalent, dupã caz". Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile criticate "inlatura" autoritatea de lucru judecat în privinta hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi şi incalca în mod evident principiile constituţionale consacrate de art. 123, 125 şi 128, referitoare la înfãptuirea justiţiei în numele legii, independenta judecãtorilor şi exercitarea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, în condiţiile legii. Autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul hotãrârii judecãtoreşti, ci şi problemele de drept ce sunt dezlegate irevocabil prin hotãrârea judecãtoreascã, astfel ca doar cu încãlcarea principiilor constituţionale evocate "s-ar putea admite ca, în mod legal, reprezentantul autoritãţii administrative care soluţioneazã cererea formulatã conform <>Legii nr. 10/2001 sa poatã nesocoti dezlegarile date de instanţele judecãtoreşti".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât principiile constituţionale invocate ar fi incalcate "dacã, asa cum susţine reclamantul, dupã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, care a avut în vedere legea existenta în acel moment, respectiv <>Legea nr. 112/1995 , s-ar opune Parlamentului prerogativele ce-i revin din Constituţie de a perfectiona cadrul legislativ, în speta <>Legea nr. 10/2001 , pe motiv ca s-au pronunţat deja hotãrâri judecãtoreşti irevocabile".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens arata ca <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 acorda persoanelor îndreptãţite, precum şi celor vãtãmate într-un drept al lor o noua posibilitate de a se adresa instanţei pentru valorificarea drepturilor. Cu referire la susţinerea privind încãlcarea principiului autoritãţii de lucru judecat, arata ca aceasta problema "se pune numai în cazul în care prima acţiune a fost respinsã pe fond, adicã instanta, prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, a constatat ca dreptul reclamantului nu exista", iar nu şi atunci când acţiunea a fost respinsã fãrã a se cerceta fondul cauzei sau în cazul solicitãrii de mãsuri reparatorii prin echivalent, "deoarece dreptul având ca obiect asemenea mãsuri se naşte abia acum în temeiul noii legi". Arata ca art. 48 din lege poate fi valorificat doar în ipoteza în care noua cerere (notificare) facuta în temeiul acestei legi cuprinde elemente noi sau invoca înlãturarea unor interdicţii existente în legislaţia anterioarã, care fac în prezent admisibilã reparaţia în natura sau prin echivalent.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 48: "Persoanele îndreptãţite, precum şi persoanele vãtãmate într-un drept al lor, cãrora pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, mãsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 123, 125 şi 128 din Constituţie, care prevãd:
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 125: (1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
(2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare.
(3) Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
- Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele:
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca prevederile <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 incalca principiile separaţiei puterilor în stat, al independentei judecãtorilor şi infaptuirii justiţiei exclusiv de cãtre instanţele judecãtoreşti. Principalul argument în sensul acestor sustineri îl constituie autoritatea de lucru judecat a hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, prin care au fost respinse acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau orice alte persoane juridice.
Din analiza acestor sustineri, Curtea constata ca dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001 , care conferã persoanelor îndreptãţite la mãsuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, dupã caz, prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu afecteazã autoritatea de lucru judecat a hotãrârilor judecãtoreşti anterior pronunţate. Aceasta deoarece, pe de o parte, puterea lucrului judecat este o excepţie care opereazã în exclusivitate în domeniul procesual şi ea poate fi ridicatã numai în fata instanţelor judecãtoreşti, iar pe de alta parte, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar sa fie întrunite toate cele trei elemente ale identitãţii: pãrţile, obiectul şi cauza. Astfel, potrivit art. 1201 din Codul civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este intemeiata pe aceeaşi cauza şi este între aceleaşi pãrţi, facuta de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate". Rezulta ca aceasta excepţie peremptorie şi absolutã opereazã ca atare în cadrul unui nou proces civil şi nu este opozabilã autoritãţilor publice chemate sa punã în aplicare legea noua care instituie mãsuri reparatorii pentru toţi cei ale cãror imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, inclusiv pentru cei ale cãror acţiuni în revendicare au fost respinse de instanţele judecãtoreşti în temeiul prevederilor legale în vigoare la data pronunţãrii acelor hotãrâri judecãtoreşti. <>Legea nr. 10/2001 cuprinde reglementãri noi în materia restituirii şi da un nou înţeles notiunii de "imobile preluate în mod abuziv". Asadar, chiar în situaţia în care s-ar naşte un nou litigiu, ca urmare a aplicãrii legii noi, acesta are o alta cauza şi uneori alte pãrţi decât cele existente în litigiul anterior, cu obiect identic. Existenta unei cauze noi este de natura sa elimine autoritatea de lucru judecat. De altfel, nimic nu-l impiedica pe legiuitor sa extindã, printr-o lege ulterioara, sfera subiectilor care urmeazã sa beneficieze de mãsuri reparatorii şi la persoane cãrora acest drept le-a fost refuzat de o lege anterioarã. Faptul ca acest refuz a fost constatat printr-o hotãrâre judecãtoreascã anterioarã nu poate lega legiuitorul într-o eterna negare a dreptului la reparatie, iar principiile independentei judecãtorului şi infaptuirii justiţiei de cãtre instanţele judecãtoreşti nu sunt incalcate, întrucât instanţele de judecata trebuie sa soluţioneze cauzele în temeiul prevederilor noii legi.
În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, este de principiu ca aceasta nu poate funcţiona decât în cazul în care prima acţiune a fost respinsã pe fond, printr-o hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã, prin care s-a constatat ca dreptul reclamantului nu exista. Este evident ca autoritatea de lucru judecat nu acţioneazã când acţiunea a fost respinsã fãrã a se cerceta fondul cauzei. Valorificarea reglementãrii conţinute în <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 se poate face în ipoteza în care noua cerere (notificare) cuprinde elemente noi sau invoca înlãturarea unor interdicţii existente în legislaţia anterioarã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "EURO COMPANY" Ltd din Bucureşti în Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu soluţia adoptatã cu majoritate de voturi, opinez ca textul de lege criticat este neconstitutional, în sensul şi pentru motivele ce se vor arata în continuare.
1. În conformitate cu art. 1 alin. (3) din Constituţie, România este stat de drept, una dintre componentele acestui principiu fiind separaţia puterilor, adicã exercitarea de cãtre fiecare dintre cele trei puteri - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - a funcţiei care-i este proprie, în mod independent, la adapost de imixtiuni din partea celorlalte doua şi fãrã dreptul de a se amesteca în exerciţiul competentei acestora.
În ceea ce priveşte independenta puterii judecãtoreşti, aceasta este consacratã prin prevederile art. 123 şi 125 din Constituţie şi este garantatã prin prevederile art. 148 alin. (1) din Legea fundamentalã, în conformitate cu care dispoziţiile privind independenta justiţiei nu pot forma obiectul revizuirii.
În virtutea principiilor statului de drept, Parlamentul adopta legile, inclusiv pe cele privind organizarea instanţelor judecãtoreşti şi procedurile judiciare, dar nu are dreptul sa se substituie instanţelor judecãtoreşti şi nici competenta de a desfiinta, de a modifica ori de a declara ineficiente hotãrârile pronunţate de acestea.
Având în vedere aceste principii, nu pot impartasi opinia majoritara, dupã care autoritatea de lucru judecat opereazã în exclusivitate în domeniul procesual şi, în consecinta, hotãrârile judecãtoreşti prin care s-au respins anterior <>Legii nr. 10/2001 cereri de retrocedare a unor imobile "nu sunt opozabile autoritãţilor publice chemate sa aplice legea noua".
Întemeindu-ma pe litera şi pe spiritul Constituţiei, consider ca toate actele juridice emise de organele fiecãreia dintre cele trei puteri în limitele competentei lor stabilite prin lege sunt opozabile organelor aparţinând celorlalte puteri.
În ceea ce priveşte hotãrârile judecãtoreşti, acestea sunt opozabile atât organelor administrative - care au obligaţia sa le execute în condiţiile legii -, cat şi Parlamentului.
Dacã s-ar recunoaşte Parlamentului dreptul de a interveni în activitatea de judecata, fie şi printr-un act juridic de nivelul legii, ar insemna sa se admitã concentrarea în sfera de putere a acestei autoritãţi publice cu caracter politic atât a funcţiei de legiferare, cat şi a celei de aplicare a legilor în soluţionarea litigiilor dintre subiectele de drept, privind existenta, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective, ceea ce în statul democratic de drept nu este de conceput.
Examinând conţinutul <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 , în raport cu dispoziţiile din Constituţia României mai sus citate, constat ca prevederea prin care se declara ineficiente toate hotãrârile judecãtoreşti prin care s-au respins acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, indiferent de natura hotãrârilor pronunţate, releva o imixtiune evidenta a legiuitorului în sfera de competenta a puterii judecãtoreşti şi, prin aceasta, o încãlcare a principiilor independentei justiţiei şi separaţiei puterilor în stat.
Ţinând seama de înţelesul sintagmei "indiferent de natura soluţiilor pronunţate" nu impartasesc opinia majoritara, în sensul ca dispoziţia legalã criticata s-ar referi exclusiv la situaţii noi, fata de care reiterarea solicitãrilor având ca obiect mãsuri reparatorii nu este de natura sa aducã atingere hotãrârilor pronunţate anterior de instanţele judecãtoreşti. Dacã acesta ar fi înţelesul dispoziţiei legale criticate, atunci textul s-ar dovedi cu totul inutil, fiind în afarã oricãrei îndoieli ca solicitarea de mãsuri reparatorii de cãtre persoanele cãrora prin reglementarea anterioarã nu li se recunoscuse acest drept sau pentru imobile care nu puteau fi restituite proprietarilor deposedati abuziv nu ar putea fi împiedicatã prin invocarea hotãrârilor judecãtoreşti întemeiate pe dispoziţiile restrictive din acea reglementare.
2. Principiul autoritãţii lucrului judecat - examinat în considerentele soluţiei adoptate cu majoritate de voturi - nu este consacrat prin Constituţie, astfel ca încãlcarea acestui principiu nu poate constitui prin sine însãşi un caz de neconstituţionalitate.
În consecinta, examinarea încãlcãrii principiului autoritãţii lucrului judecat nu intra în resortul contenciosului constituţional decât în cazul şi în mãsura în care implica şi încãlcarea unor norme reglementate prin Legea fundamentalã.
În cauza, contrar celor reţinute în considerentele soluţiei, constat ca prin aplicarea prevederilor <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 se ajunge la încãlcarea principiului autoritãţii lucrului judecat, în cazul admiterii unor acţiuni respinse anterior pe motiv ca reclamantul nu şi-a dovedit dreptul sau de proprietate asupra bunului revendicat (fãcându-se dovada ca, înainte ca bunul sa fi fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, apartinuse altei persoane decât reclamantul sau ca reclamantul nu este moştenitorul proprietarului deposedat abuziv, neavând deci calitate procesuala), precum şi în alte cazuri în care, prin noile acţiuni, introduse pe baza <>Legii nr. 10/2001 , nu se invoca alte motive (cauze) de admisibilitate decât cele invocate în susţinerea acţiunilor respinse sub imperiul legii vechi şi care erau şi atunci operante.
De altfel, sintagma "indiferent de natura soluţiilor pronunţate", cuprinsã în textul care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, este suficient de precisa şi de categorica pentru a lasa loc şi altei interpretãri decât aceea ca persoanele nominalizate în <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 pot solicita, în condiţiile legii - adicã inclusiv pe cale judiciarã -, mãsuri reparatorii, chiar dacã prin hotãrâri definitive şi irevocabile li s-au respins acţiuni având acelaşi obiect şi întemeiate pe aceeaşi cauza.
Dacã, asa cum aratam, încãlcarea autoritãţii lucrului judecat nu constituie un caz de neconstituţionalitate, ci de nelegalitate a hotãrârii judecãtoreşti pronunţate în acest mod, cenzurabil în cadrul procedurii judiciare obişnuite, în schimb, înlãturarea autoritãţii lucrului judecat printr-o dispoziţie legalã care declara ineficiente hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate anterior, pune în discuţie constituţionalitatea acestei dispoziţii sub aspectul aplicãrii legilor în timp, fiind evident ca efectele ei se produc nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut.
În consecinta, constat ca textul criticat contravine şi dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, în conformitate cu care legea dispune numai pentru viitor.
Pentru aceste considerente, opinez ca excepţia de neconstituţionalitate trebuia sa fie admisã şi sa se constate ca sintagma "indiferent de natura soluţiilor pronunţate", din cuprinsul <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 , contravine dispoziţiilor din Constituţia României, citate mai sus.
Judecãtor,
Nicolae Cochinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
