Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 148 din 25 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 27 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsã fiind partea Societatea Comercialã "Expres" - S.R.L. din Cluj-Napoca, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, Mihaly Nagy solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, deşi sunt criticate dispoziţiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost introduse prin <>Legea nr. 281/2003 , la data sesizãrii Curţii Constituţionale aceste dispoziţii fuseserã modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 . Întrucât în redactarea datã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , soluţia legislativã a textului de lege criticat este diferitã de cea anterioarã, în temeiul <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 10.997/2003, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Mihaly Nagy, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, indicând art. 139 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, însã referindu-se la conţinutul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedurã penalã, astfel cum a fost introdus prin <>Legea nr. 281/2003 , cã aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã. În opinia autorului excepţiei, expertiza medico-legalã prevãzutã de textul criticat ar trebui sã rãmânã la domeniul strict medical în ceea ce priveşte stabilirea capacitãţii arestatului de a suporta regimul detenţiei, aprecierea faptului dacã cel arestat preventiv suferã de o boalã care îl pune în imposibilitatea de a "suporta" regimul detenţiei bazându-se pe elemente profund subiective, strãine de înfãptuirea justiţiei în mod egal şi obiectiv pentru toţi cetãţenii.
Judecãtoria Cluj-Napoca considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã. Se aratã cã "dispoziţia din art. 139 alin. 3 Cod procedurã penalã modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , nu încalcã dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, întrucât reglementarea legalã în vigoare este în mãsurã sã rãspundã cerinţelor din art. 136 alin. 8 Cod procedurã penalã, conform cãruia la alegerea mãsurii preventive se ţine seama, între altele, şi de sãnãtatea persoanei faţã de care se ia mãsura."
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.
Guvernul considerã cã dispoziţiile criticate, potrivit cãrora revocarea mãsurii arestãrii preventive se dispune dacã instanţa constatã, pe baza unei expertize medico-legale, cã cel arestat preventiv suferã de o boalã care nu poate fi tratatã în reţeaua medicalã a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, sunt întemeiate pe un criteriu obiectiv, astfel încât argumentele invocate de autorul excepţiei privitoare la "aprecierile nemedicale asupra posibilitãţilor bolnavului de a suporta sau nu regimul detenţiei" sunt lipsite de obiect. Posibilitatea de aplicare în cadrul reţelei medicale a Direcţiei Generale a Penitenciarelor a unui anumit tratament, specific unei anumite boli, constituie o circumstanţã de fapt, obiectivã, aşadar în deplin acord cu prevederile art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã. În concluzie, Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului precizeazã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 139 alin. 3^4, introdus prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, iar nu dispoziţiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, aşa cum se aratã în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Totodatã aratã cã, la data sesizãrii Curţii Constituţionale, conţinutul art. 139 alin. 3^4 era modificat prin <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , iar în actuala redactare soluţia legislativã a textului de lege criticat este diferitã de cea anterioarã. În condiţiile în care conţinutul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedurã penalã era modificat la data sesizãrii Curţii Constituţionale, sunt incidente prevederile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile legale în vigoare. În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 139 alin. 3 din Codul de procedurã penalã. Aşa cum rezultã însã din concluziile scrise depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la dosarul instanţei de judecatã, excepţia priveşte dispoziţiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedurã penalã, astfel cum a fost introdus prin <>art. I pct. 62 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, având urmãtorul conţinut: "De asemenea, dacã instanţa constatã, pe baza unei expertize medico-legale cã cel arestat preventiv suferã de o boalã care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detenţiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea mãsurii arestãrii, atât în cazul în care a luat ea aceastã mãsurã, cât şi în cazul arestãrii provizorii dispuse de procuror."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora justiţia se înfãptuieşte în numele legii şi este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea constatã cã, la data ridicãrii excepţiei, era în vigoare textul art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedurã penalã în redactarea datã prin <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut: "De asemenea, dacã instanţa constatã, pe baza unei expertize medico-legale, cã cel arestat preventiv suferã de o boalã care nu poate fi tratatã în reţeaua medicalã a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea mãsurii arestãrii preventive."
Din comparaţia cu textul avut în vedere de autorul excepţiei se constatã cã, în actuala redactare (existentã de altfel la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate), soluţia legislativã a textului de lege criticat este diferitã de cea anterioarã. Astfel, dacã, potrivit reglementãrii anterioare, instanţa dispunea revocarea mãsurii arestãrii preventive în cazul în care constatã, pe baza unei expertize medico-legale, cã cel arestat suferea de o boalã de naturã a-l pune "în imposibilitatea de a suporta regimul detenţiei", în redactarea actualã revocarea mãsurii arestãrii se dispune de cãtre instanţã dacã aceasta constatã, pe baza unei expertize medico-legale, cã cel arestat suferã de o boalã "care nu poate fi tratatã în reţeaua medicalã a Direcţiei Generale a Penitenciarelor". Or, posibilitatea tratãrii unei boli în reţeaua medicalã a Direcţiei Generale a Penitenciarelor constituie o chestiune de fapt, obiectivã, aflatã în afara puterii de apreciere a judecãtorului. Cum autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedurã penalã tocmai pentru lipsa reglementãrii unui criteriu obiectiv care sã fundamenteze revocarea mãsurii arestãrii preventive în situaţia inculpatului bolnav, iar în redactarea datã acestui text legal prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2003 , fiind instituit un asemenea criteriu, nu se mai regãseşte obiectul criticii de neconstituţionalitate, excepţia urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. 3^4 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihaly Nagy în Dosarul nr. 10.997/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE.
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
