Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 148 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 19 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Ştefan Movilã în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecãtoriei Mediaş.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei, prin avocat, reitereazã, pe scurt, argumentele expuse în scris în motivarea excepţiei şi solicitã, pentru aceleaşi motive, admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.217/105/2007, Tribunalul Prahova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ştefan Movilã într-o cauzã în care instanţa de judecatã, rejudecând în fond, dupã casare, a admis plângerea petentului Vasile Tripon şi a reţinut cauza spre judecare, a desfiinţat în parte ordonanţa procurorului, urmând a se pronunţa sub aspectul infracţiunii de înşelãciune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţã, cã art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi accesul liber la justiţie, întrucât exclude posibilitatea atacãrii cu recurs a soluţiei de admitere a plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, cu reţinerea cauzei spre judecare.
Tribunalul Prahova - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, conform cãrora "Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice altã persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate."
Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Stabilirea de cãtre legiuitor, prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, a regulii potrivit cãreia sunt susceptibile de recurs numai hotãrârile instanţei pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, iar nu şi hotãrârea pronunţatã în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de naturã sã aducã atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Aceasta întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond care a reţinut cauza pentru judecatã în primã instanţã, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãditã dreptul de acces liber la justiţie.
De asemenea, stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizãrii cãilor de atac împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã faţã de art. 16 alin. (1) din Constituţie, se constatã cã textul de lege criticat este deopotrivã aplicabil tuturor persoanelor care se aflã în ipoteza acestuia, fãrã privilegii sau discriminãri.
În sensul celor de mai sus, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006.
În plus, criticile formulate vizeazã extinderea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã şi la alte situaţii neprevãzute de acestea. Acceptarea unor astfel de critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Ştefan Movilã în Dosarul nr. 1.064/275/2006 al Judecãtoriei Mediaş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
