Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 148 din 17 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 3 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Paraschiva Popovici şi alţii în Dosarul nr. 3.744/M/2004 al Tribunalului Braşov.
La apelul nominal rãspunde Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, fiind lipsã celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 476D/2004 şi nr. 80D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Gheorghe Burdea şi alţii în Dosarul nr. 4.122/M/2004 al Tribunalului Braşov, respectiv de Ioan Brutcã şi Gherghina Tudor în Dosarul nr. 2.184/2004 al Tribunalului Covasna. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 88D/2005 şi nr. 101D/2005, având ca obiect dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , respectiv dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi ale <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , excepţie ridicatã de Nicoleta Zettel şi alţii în Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, respectiv de Gabriela Aurelia Nedelcu şi alţii în Dosarul nr. 1.002/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
La apelul nominal efectuat în dosarele sus-menţionate rãspunde Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, fiind lipsã celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 476D/2004, nr. 80D/2005, nr 88D/2005 şi nr. 101D/2005 la Dosarul nr. 470D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Ministerul Justiţiei, prin consilier juridic, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dreptul constituţional la concediu de odihnã plãtit cuprinde douã componente, una de naturã nepatrimonialã, care constã în însãşi efectuarea concediului, în suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca, iar cealaltã de naturã patrimonialã, constând în indemnizaţia de concediu şi prima de concediu. În consecinţã, se considerã cã suspendarea aplicãrii prevederilor legale referitoare la prima de concediu duce la suspendarea dreptului constituţional la concediu de odihnã plãtit. Astfel, are loc o restrângere nejustificatã a acestui drept şi, prin urmare, se aduce atingere însãşi existenţei dreptului, ceea ce este contrar textului constituţional al art. 53.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , se apreciazã cã aceasta este inadmisibilã, întrucât, având în vedere principiul constituţional al anualitãţii bugetului de stat, dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, ele producându-şi efectele doar pânã la expirarea anului bugetar pentru care au fost adoptate. De asemenea, se apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 este neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , a <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , a <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi a <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , ca fiind inadmisibilã, în conformitate cu <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , întrucât dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare. În acest sens se susţine cã <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-a încetat aplicarea cu începere de la 1 ianuarie 2002, iar legile nr. 743/2001, nr. 631/2002 şi nr. 507/2003, fiind legi bugetare, sunt guvernate de principiul anualitãţii bugetului de stat, conform art. 138 din Constituţie, şi şi-au încetat efectele la expirarea exerciţiului bugetar pentru care au fost adoptate.
Totodatã se solicitã respingerea ca neîntemeiatã a criticii de neconstituţionalitate a <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , întrucât este la aprecierea legiuitorului posibilitatea de a abroga dispoziţiile privind acordarea unui drept legal suplimentar. De asemenea, se mai aratã cã atât timp cât abrogarea prevederilor privind un drept legal suplimentar acordat este posibilã, în speţã prin prevederile <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , nimic nu împiedicã legiuitorul sã suspende aplicarea acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 august 2004, 18 august 2004, 27 ianuarie 2005, 31 ianuarie 2005 şi 21 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr 3.744/M/2004 şi nr. 4.122/M/2004 ale Tribunalului Braşov, nr. 2.184/2004 al Tribunalului Covasna, nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, nr. 1.002/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum şi a celor ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de Paraschiva Popovici şi alţii, de Gheorghe Burdea şi alţii, de Ioan Brutcã şi Gherghina Tudor, de Nicoleta Zettel şi alţii, precum şi de Gabriela Aurelia Nedelcu şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile criticate încalcã dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi ale art. 49 din Constituţie [devenite, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 41 alin. (2), respectiv art. 53], întrucât "drepturile la prima de vacanţã au fost suspendate, cu toate cã normele constituţionale nu prevãd posibilitatea suspendãrii drepturilor constituţionale, între care se numãrã şi dreptul la prima de vacanţã, care se include în concediul de odihnã plãtit, sau în cel mai rãu caz, în «alte situaţii specifice», prevãzute de art. 38 alin. (2) din Constituţie".
Autorii excepţiei susţin, de asemenea, cã "restrângerea dreptului la prima de vacanţã este nejustificatã, fiind încãlcate drepturile puterii judecãtoreşti, atât de cãtre Guvern, prin ordonanţa de urgenţã menţionatã, cât şi de cãtre Parlament, prin legile succesive privitoare la bugetul de stat pe anii 2001, 2002 şi 2003". Autorii excepţiei au arãtat, potrivit celor consemnate în încheierea instanţei de judecatã, cã restrângerea unor drepturi constituţionale este posibilã "numai în situaţiile de excepţie prevãzute de art. 49 alin. (1) şi (2)". De asemenea, se considerã cã prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fãrã a exista vreuna dintre situaţiile prevãzute de dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
Pe de altã parte se invocã în susţinerea excepţiei şi încãlcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie [devenit art. 115 alin. (4)], constând în aceea cã mãsura dispusã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 nu a fost justificatã de o situaţie excepţionalã, aşa cum prevede Constituţia, sau, dacã aceasta a existat, nu a fost adusã la cunoştinţã prin expunerea de motive, aşa cum prevede acum Constituţia revizuitã. De altfel, subliniazã autorii excepţiei, "nici ulterior, prin legile bugetului nr. 743/2001, nr. 631/2002, nr. 507/2003, nu s-a manifestat o preocupare în acest sens".
Totodatã, autorii excepţiei din Dosarul Curţii Constituţionale nr. 88D/2005 considerã cã prevederile <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor sunt neconstituţionale, întrucât abrogã dispoziţiile legale referitoare la prima de concediu.
Tribunalul Braşov şi Tribunalul Vrancea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens se considerã cã "prima de vacanţã prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 se încadreazã în sintagma «alte situaţii specifice, stabilite prin lege», prevãzutã de art. 41 alin. (2) din Constituţia României, având în vedere cã aceasta este distinctã de concediul de odihnã plãtit, însã este specificã profesiei reclamanţilor (judecãtori şi, respectiv, personal auxiliar) şi prevãzutã prin lege specialã".
Pe de altã parte se aratã cã, şi în cazul în care "aceastã suspendare ar fi consideratã o restrângere temporarã, aceasta nu apare ca fiind justificatã, prin prisma reglementãrii constituţionale referitoare la circumstanţele în care restrângerea este posibilã". Aşadar, instanţele considerã cã "restrângerea drepturilor categoriilor profesionale din care fac parte reclamanţii apare ca fiind complet nejustificatã, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevãzute de art. 53 alin. (2) din Constituţia României, în sensul cã o asemenea mãsurã nu este necesarã într-o societate democraticã; nu se poate stabili dacã aceasta este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, întrucât actele normative criticate de reclamanţi pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu cuprind nici o expunere de motive care sã justifice luarea acestei mãsuri; mãsura este de naturã a conduce la discriminarea autoritãţii judecãtoreşti faţã de celelalte puteri ale statului, iar luarea mãsurii se poate aprecia cã aduce atingere dreptului însuşi, atâta vreme cât acesta este consfinţit din anul 2000, iar suspendãrile succesive ale exercitãrii lui, în mod nemotivat şi fãrã suport legitim, afecteazã substanţa dreptului însuşi, care nu poate fi realizat, existând doar teoretic, fãrã a putea fi exercitat".
Tribunalul Covasna apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere cã, "în speţã, nu este vorba de suspendarea unui drept constituţional, ci a unui drept instituit printr-o lege specialã", iar dispoziţiile constituţionale ale art. 53 se referã, în mod exclusiv, numai la drepturile şi libertãţile reglementate de cap. II al titlului II din Constituţie.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, prevederile legale criticate fiind în concordanţã cu "principiul protecţiei sociale a muncii garantat de Constituţia României". Se mai considerã cã "indemnizaţia de concediu, care este asiguratã în continuare [...], nu este identicã cu prima de concediu, ce era asiguratã de <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , alãturat indemnizaţiei de concediu".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , precum şi a celor ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 este inadmisibilã, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere Guvernul susţine cã referitor la textele legale criticate, care au fost în vigoare numai pentru perioada anilor bugetari 2001, 2002 şi 2003, excepţia este inadmisibilã în lumina dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 .
Pe fond, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , Guvernul apreciazã cã susţinerile autorilor excepţiei în legãturã cu "dreptul la concediul de odihnã plãtit", prevãzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie, republicatã, nu sunt fondate. În acest sens Guvernul precizeazã cã "dreptul la concediu de odihnã anual plãtit, [...], cuprinde, potrivit <>legii organice (Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare) [...], în conţinutul sãu, dreptul salariaţilor la efectuarea duratei concediului anual de odihnã şi, respectiv, dreptul la plata unei indemnizaţii pentru perioada concediului de odihnã, care nu poate fi mai micã decât valoarea totalã a drepturilor salariale de care salariatul ar fi beneficiat dacã ar fi desfãşurat activitate în perioada respectivã". În consecinţã, Guvernul apreciazã cã "dispoziţiile interne nu aduc nici o atingere dreptului salariaţilor la concediu de odihnã plãtit".
În legãturã cu invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Guvernul apreciazã cã în cauzã nu este restrâns şi nu este suspendat exerciţiul vreunui drept constituţional. Dispoziţiile legale criticate "nu aduc atingere dreptului constituţional la concediu de odihnã plãtit, ci decaleazã, cu respectarea dispoziţiilor <>art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, data de la care vor fi aplicate prevederile din cuprinsul actelor normative în vigoare ce reglementeazã acordarea «primei» pentru plecarea în concediul de odihnã, ca supliment pe lângã «indemnizaţia plãtitã pentru perioada concediului de odihnã»".
În punctele de vedere exprimate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 80D/2005, nr. 88D/2005 şi nr. 101D/2005 Guvernul apreciazã, într-o surprinzãtoare opoziţie faţã de punctele de vedere exprimate anterior în alte dosare, cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiatã. În acest sens se considerã cã, "prin interpretarea coroboratã a dispoziţiilor Codului muncii şi ale <>Legii nr. 188/1999 , [se] impune concluzia consacrãrii legislative a douã componente ale dreptului la concediu de odihnã plãtit", drept prevãzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie. Astfel, o primã componentã este una nepatrimonialã, care "constã în însãşi efectuarea concediului, în suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca", iar cea de-a doua componentã "are o naturã patrimonialã şi acoperã drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnã". Guvernul apreciazã cã aceastã ultimã componentã a dreptului la concediu de odihnã plãtit include atât indemnizaţia de concediu, cât şi prima de concediu, acestea fiind "ineluctabil asociate". În consecinţã, suspendarea dreptului la prima de concediu reprezintã "o suspendare a unui drept constituţional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie".
Totodatã se mai susţine cã "suspendarea aplicãrii normei în baza cãreia se acordã un drept recunoscut constituţional echivaleazã cu restrângerea nejustificatã" a dreptului constituţional la concediu de odihnã plãtit. De asemenea, Guvernul considerã cã mãsura în discuţie aduce "atingere însãşi existenţei dreptului şi încalcã, [astfel], în mod flagrant, dispoziţiile art. 53 din Constituţie".
În punctul de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 80D/2005, Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este inadmisibilã, întrucât acestea nu mai sunt în vigoare, ele încetându-şi efectele la 31 decembrie 2004.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , Guvernul considerã cã aceasta este neîntemeiatã, "fiind vorba de o prevedere finalã, prin care se abrogã dispoziţiile referitoare la salarizarea şi la alte drepturi ale magistraţilor şi personalului juridic de specialitate juridicã asimilat, potrivit <>legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti". De asemenea, se mai aratã cã "autorii excepţiei nu prezintã motivele prin care susţin neconstituţionalitatea textului în cauzã".
Avocatul Poporului apreciazã cã "prevederile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi a <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 este inadmisibilã".
În susţinerea punctului sãu de vedere Avocatul Poporului aratã cã "suspendarea, prin dispoziţiile legale criticate, a dreptului la prima ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã este conformã dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã, care sunt - cum precizeazã textul constituţional - «stabilite prin lege». Totodatã, textele legale indicate instituie o mãsurã temporarã, motivatã de faptul cã în bugetul de stat pe anul 2004 nu sunt prevãzute sume cu aceastã destinaţie, stabilirea cuantumului şi a principalelor destinaţii ale alocaţiilor bugetare constituind atributul constituţional exclusiv al legiuitorului".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 faţã de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului menţioneazã cã "aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât textele legale criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale".
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 şi ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 faţã de art. 41 alin. (2) şi art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã, Avocatul Poporului aratã cã, "potrivit principiului anualitãţii bugetului de stat, care este de naturã constituţionalã (<>art. 138 din Constituţie), Legea nr. 743/2001 a fost în vigoare în cursul anului 2002, iar <>Legea nr. 631/2002 , în cursul anului 2003, perioade pentru care s-a aprobat bugetul de stat". În consecinţã, Avocatul Poporului, cu privire la aceste douã acte normative, aratã cã devin "incidente prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare". În acest sens Avocatul Poporului face trimitere la jurisprudenţa Curţii, indicând deciziile nr. 61 din 26 februarie 2002 şi nr. 21 din 21 ianuarie 2003.
În punctul de vedere trimis Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 80D/2005 Avocatul Poporului susţine cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este inadmisibilã, întrucât acestea nu mai sunt în vigoare, ele încetându-şi efectele la 31 decembrie 2004.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , Avocatul Poporului apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386 din 10 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, precum şi cele ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 347/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- <>Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 : "De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."
- <>Art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2002."
- <>Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , cu modificãrile ulterioare, se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2003."
- <>Art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2004."
- <>Art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 : "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, potrivit <>legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt: art. 41 alin. (2), art. 53 şi art. 115 alin. (4), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege."
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor, desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."
Curtea reţine cã, în esenţã, se considerã neconstituţionalã suspendarea acordãrii unor drepturi bãneşti prin dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , prelungirea succesivã a acestei suspendãri, prin cele trei legi bugetare criticate, precum şi abrogarea dispoziţiilor legale a cãror aplicare fusese suspendatã faţã de magistraţi şi personalul de specialitate juridicã asimilat, potrivit legii, acestora, întrucât aceasta constituie o mãsurã care încalcã prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie. De asemenea, se considerã cã adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 s-a fãcut cu nerespectarea prevederilor textului constituţional al art. 115 alin. (4).
Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea, de exemplu, prin <>Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, <>Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005 , nepublicatã încã, şi <>Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 , nepublicatã încã, a respins excepţii de neconstituţionalitate cu obiect similar.
Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 41^1 alin. (1) referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã, din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, au fost suspendate succesiv, prin <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , prin <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , pânã la data de 31 decembrie 2002, iar, în raport cu celelalte categorii de personal din cadrul organelor autoritãţii judecãtoreşti, în afarã de magistraţi şi personalul de specialitate juridicã asimilat, potrivit legii, acestora, au operat alte douã suspendãri succesive, prevãzute de dispoziţiile <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 .
Curtea a stabilit, totodatã, cã dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-au produs efectele numai pânã la data de 1 ianuarie 2002, aşa cum prevedea textul acestei ordonanţe de urgenţã, iar cele trei legi bugetare, pânã la 31 decembrie 2002, respectiv pânã la data de 31 decembrie 2003 şi 31 decembrie 2004. Prin <>Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005 , Curtea a reţinut cã "toate aceste dispoziţii legale au avut aplicare limitatã în timp, în sensul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, astfel cã ele nu mai pot fi considerate ca fiind încã în vigoare".
În consecinţã, având în vedere cã dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr 33/2001 au avut o aplicare temporarã, producându-şi efectele pânã la data de 1 ianuarie 2002, Curtea a constatat cã, la data ridicãrii excepţiei, acestea nu mai erau în vigoare, iar, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi cu cele ale <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilã.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã, "în ceea ce priveşte legile bugetare, Curtea Constituţionalã, printr-o jurisprudenţã constantã, a stabilit cã, dupã expirarea anului bugetar, legile de aprobare a bugetului nu mai sunt în vigoare, având în vedere cã însuşi textul constituţional al art. 138 consacrã principiul anualitãţii bugetului de stat". Astfel, legile nr. 743/2001, nr. 631/2002 şi nr. 507/2003 au ieşit din vigoare la expirarea exerciţiului bugetar pentru care au fost adoptate.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi ale <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate priveşte legile şi ordonanţele în vigoare sau dispoziţii din acestea. În consecinţã, Curtea a constatat cã, potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi a celor ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 este inadmisibilã.
În ceea ce îi priveşte pe magistraţi şi personalul de specialitate juridicã asimilat, potrivit legii, acestora, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale referitoare la aceştia şi a cãror aplicare fusese suspendatã au fost abrogate, potrivit <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , începând cu data de 1 ianuarie 2003. În legãturã cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui din urmã text de lege, Curtea, prin <>Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 , a reţinut cã "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementãrii lor. În consecinţã, legiuitorul este în drept sã le acorde, sã le modifice ori sã înceteze acordarea lor, precum şi sã stabileascã perioada în care le acordã. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca prin prevederile <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 sã abroge toate dispoziţiile <>Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, astfel cã prevederile <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane".
Considerentele care au stat la baza acestor decizii ale Curţii Constituţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Paraschiva Popovici şi alţii în Dosarul nr. 3.744/M/2004 al Tribunalului Braşov, de Gheorghe Burdea şi alţii în Dosarul nr. 4.122/M/2004 al Tribunalului Braşov, de Ioan Brutcã şi Gherghina Tudor în Dosarul nr. 2.184/2004 al Tribunalului Covasna, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , excepţie ridicatã de Nicoleta Zettel şi alţii în Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , excepţie ridicatã de Gabriela Aurelia Nedelcu şi alţii în Dosarul nr. 1.002/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilã.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de Nicoleta Zettel şi alţii în Dosarul nr. 9.266/2004 al Tribunalului Suceava.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
