Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 147*) din 29 mai 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase
------------ *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 661 din 16 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 martie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 6.838/1996, Tribunalul Prahova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocatã de apelantul-inculpat Caeridin Fichiran. Din cuprinsul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale rezulta ca inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, pentru sãvârşirea infracţiunii de operaţiuni interzise cu metale preţioase, prevãzutã la <>art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 . În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţia <>art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 este neconstitutionala pentru urmãtoarele considerente: - deţinerea, cu orice titlu, a metalelor preţioase, precum şi operaţiunile de orice fel cu acestea nu mai constituie monopol de stat, de vreme ce aceste operaţiuni figureazã în nomenclatorul activitãţilor comerciale care pot fi îndeplinite şi de agenţi privati; - dispoziţia <>art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978 privind deţinerea de obiecte din aur, argint şi platina, numai pentru uzul personal al persoanelor fizice, fãrã a se permite operaţiuni comerciale cu acestea, aduce atingere dreptului de proprietate reglementat prin art. 41 din Constituţia în vigoare. Or, dreptul de proprietate, asa cum este definit la art. 480 şi urmãtoarele din Codul civil, presupune, în mod obligatoriu, exercitarea, în mod absolut şi exclusiv, a prerogativelor privind posesia, folosinta şi dispoziţia. Limitarea numai la posesie şi folosinta, impusa de <>art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 244/1978 , este în contradictoriu cu dreptul de a dispune, nelimitat şi în mod absolut, de un bun proprietate privatã; - în mãsura în care operaţiunea comercialã propriuzisa a fost facuta prin unitãţi specializate şi nu în mod direct, de cãtre inculpat, ca persoana privatã, existenta infracţiunii este anticonstitutionala; - infracţiunea prevãzutã la <>art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 este, asa cum s-a dorit la momentul incriminãrii ei, o forma specialã a infracţiunii prevãzute la art. 295 lit. c) din Codul penal, infracţiune abrogatã prin Legea nr. 12/1990. Or, de vreme ce a fost abrogatã "infracţiunea-cadru", nu mai poate subzistã în continuare infracţiunea din legea specialã. Exprimandu-şi opinia, la intervenţia Curţii Constituţionale, instanta de judecata "considera ca dispoziţiile <>art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 sunt constituţionale, neaducand atingere dreptului de proprietate consfintit de art. 41 şi art. 135 din Constituţia României".
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Deşi este vorba de dispoziţii preconstitutionale, pe baza lor s-au stabilit raporturi dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, astfel ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 23 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia invocatã, fiind legal sesizatã. Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, şi prin Decizia nr. 36 din 5 iulie 1993, definitiva prin nerecurare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a constatat, privitor la liberalizarea regimului metalelor preţioase, ca, potrivit reglementãrilor în vigoare, persoanele fizice pot cumpara orice cantitate de bijuterii din ţara pentru a-şi investi sumele de bani şi nu pentru a le revinde, dar apoi, dacã este cazul, le pot revinde; pot aduce din strãinãtate bijuterii de uz personal, în limitele stabilite de Hotãrârea Guvernului nr. 685/1990, fãrã declaraţie vamalã şi fãrã taxe vamale; pot aduce din strãinãtate bijuterii ce depãşesc uzul personal ori pentru alţi membri de familie sau ca investiţie, fãrã sa intereseze cantitatea şi fãrã taxe vamale, dar cu declaraţie scrisã. Asadar, bijuteriile cumpãrate în ţara sau cele aduse din strãinãtate în condiţiile menţionate pot fi deţinute în proprietate fãrã nici o restrictie şi, la nevoie, pot fi vândute. Esenţial este, în toate cazurile, ca ele sa nu fie cumpãrate în scopul revânzãrii, sa nu urmãreascã deci efectuarea de activitãţi comerciale ilicite. În legatura cu atributele dreptului de proprietate, din analiza dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie rezulta ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrãdiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restrictii stabilite de lege sa nu se stinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitatii înscris la art. 49 alin. (2) din Constituţie. În consecinta, Curtea a constatat ca dispoziţia <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , corelata cu prevederea înscrisã în art. 25 lit. c) din acelaşi decret, nu pune în discuţie dreptul de proprietate, ci se referã la efectuarea de operaţiuni interzise de lege şi care constituie infracţiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deţinerea, circulaţia unor bunuri de interes naţional, economic sau strategic. În legatura cu argumentul ca operaţiunea comercialã propriu-zisa a fost facuta prin unitãţi specializate şi nu în mod direct de cãtre inculpat, ca persoana privatã, de unde se trage concluzia ca existenta infracţiunii este neconstitutionala, acesta nu a putut fi primit. De vreme ce bijuteriile au fost cumpãrate în scop de revânzare, nu intereseazã modalitatea în care se realizeazã aceasta revânzare. Asa cum se arata în Decizia nr. 19/1993, potrivit dispoziţiilor art. 25 lit. c) şi ale <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 , este infracţiune "vânzarea şi cumpãrarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţiuni", ceea ce înseamnã ca fapta inculpatului este incriminata şi în aceasta modalitate. În fine, afirmatia ca abrogarea dispoziţiei din art. 295 lit. c) din Codul penal atrage şi abrogarea dispoziţiei din <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu are nici un temei, deoarece aceasta din urma incriminarea a existat independent de aceea din Codul penal, în considerarea regimului juridic special al metalelor preţioase şi pietrelor preţioase. Toate aceste motive, care au fundamentat deciziile susmenţionate, subzistã şi în cazul de fata, neexistand nici un element nou care sa le infirme şi sa facã necesarã reconsiderarea lor. De aceea, excepţia urmeazã sa fie respinsã ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, invocatã de Caeridin Fichiran în Dosarul nr. 6.838/1996 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţatã la data de 29 mai 1997.
PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent, Doina Suliman ---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
