Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 234 din 17 iunie 1997.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 septembrie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 842/1996, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art.77 din <>Legea privatizãrii societãţilor comerciale nr. 58/1991 , invocatã de intimatele reclamante Bunescu Victoria şi Cantemir Elena.
În motivarea exceptiei, se susţine ca dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, care prevãd ca "orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale", din moment ce accesul la justiţie este împiedicat "pentru perioade nedeterminate de timp care aduc prejudicii celor în cauza", precum şi prevederilor art. 1 şi ale art. 41 din Constituţie, care reglementeazã statul de drept şi ideea de dreptate, respectiv protecţia dreptului de proprietate. De asemenea, se arata ca însãşi Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, a statuat ca "o norma care suspenda cursul justiţiei pana la adoptarea unei legi este neconstitutionala", deoarece "incalca raporturile constituţionale dintre puterea legislativã şi cea judecãtoreascã".
Exprimandu-şi opinia potrivit <>art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În temeiul <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca textul art. 26 alin. (3) teza a doua nu aduce "vreo atingere accesului liber la justiţie, pentru ca, în momentul adoptãrii în viitor a unei legi pentru repararea daunelor suferite de unele persoane prin legislaţia anterioarã Constituţiei din anul 1991, acestea o vor putea invoca în fata justiţiei, pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor lor legitime".
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 , "care conţine prevederi similare cu cele ale <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 ", apreciazã ca aceasta "este, de asemenea, nefondata".
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 şi ale <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 , raportate la prevederile Constituţiei, retine urmãtoarele:
În temeiul <>art. 144 lit. c) din Constituţie şi al prevederilor Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost sesizatã.
<>Art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 statueazã ca "repararea daunelor suferite anterior intrãrii în vigoare a Constituţiei din anul 1991 se reglementeazã prin lege", iar <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 conţine dispoziţii similare, în sensul ca "reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specialã".
Asupra dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, în care se arata: "Recunoscând, implicit ca, prin legi anterioare Constituţiei din anul 1991, anumite persoane au suferit daune, Parlamentul şi-a exprimat vointa politica de a elabora o lege care sa repare aceste daune, tocmai pentru ca, datoritã principiului neretroactivitatii legilor, o alta soluţie nu este posibila. Asa fiind, textul nu poate fi considerat neconstitutional". Aceasta decizie a rãmas definitiva ca urmare a Deciziei nr. 24 din 4 mai 1993, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei soluţii, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmeazã, potrivit practicii constante a Curţii, sa fie respinsã ca vadit nefondata.
Cat priveşte dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 , se constata ca ele conţin dispoziţii similare cu cele ale art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea 47/1992. Rezulta ca şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã tot ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 şi ale <>art. 77 din Legea nr. 58/1991 , invocatã de Bunescu Victoria şi Cantemir Elena în Dosarul nr. 842/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 17 decembrie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
