Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 147 din 14 iulie 2000 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 162 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lefcons" - S.A. din Aiud în Dosarul nr. 5.867/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 11 iulie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, în vederea depunerii concluziilor scrise de FEDERALCOOP Alba, Curtea a amânat pronunţarea la data de 14 iulie 2000.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 februarie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 162 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Lefcons" - S.A. din Aiud, în apel, în cadrul unui litigiu economic. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la neretroactivitatea legii, deoarece este inadmisibila punerea în discuţie a dreptului de proprietate constituit şi a cãrui legalitate a fost constatatã în temeiul unor acte normative cu putere de lege anterioare apariţiei <>Legii nr. 109/1996 . Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca, "deşi nu se arata expres în redactarea exceptiei, se deduce din motivarea acesteia ca aplicarea <>art. 162 din Legea nr. 109/1996 incalca şi art. 135 din Constituţie [...]". În aceste condiţii instanta de judecata apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu incalca prevederile constituţionale invocate. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, având în vedere "ideile cu valoare de principiu" cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 121/1996, considera ca excepţia este intemeiata, cu precizarea ca "în momentul de fata nu vedem ce temei constituţional ar opera în favoarea conţinutului <>art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 , astfel încât bunurile din patrimoniul societãţilor comerciale constituite în baza Legii nr. 15/1990, care nu au fost primite cu alt titlu, sa fie restituite organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit". În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece "Mãsura prevãzutã la art. 162 din aceasta lege are caracter reparator, dispunând restituirea unor categorii de bunuri sau despãgubirea în mãsura în care restituirea nu mai este posibila, tocmai pentru a se asigura aplicarea corecta a legii şi a nu afecta dreptul de proprietate al celor care au dobândit şi deţin în prezent în mod legitim bunurile ce intra în categoria celor prevãzute la <>art. 162 din Legea nr. 109/1996 ". Asa fiind, acest text de lege nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Examinând motivarea exceptiei de neconstituţionalitate şi ţinând seama de dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea constata ca în speta obiectul acesteia îl constituie numai alin. 3 al <>art. 162 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit. Dispoziţiile acestui text legal au urmãtorul conţinut: "Activele imobilizate, proprietate a organizaţiilor cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit, care au fost trecute fãrã plata în proprietatea statului, vor fi restituite acestora. Cererile de restituire se depun la instanţele judecãtoreşti competente, în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Aceste cereri sunt scutite de taxa de timbru. În cazul în care bunurile respective nu pot fi restituite în natura, organizaţiile cooperaţiei de consum şi ale cooperaţiei de credit vor fi despagubite." Autorul exceptiei susţine ca acest text contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Analizând excepţia astfel formulatã, Curtea constata ca aceasta a fost ridicatã într-un litigiu civil ce are ca obiect restituirea unor bunuri care au fost trecute, fãrã plata, în proprietatea statului prin Decretul nr. 103/1966 . Acţiunea este intemeiata pe prevederile <>art. 162 din Legea nr. 109/1996 . Aceste prevederi legale dispun însã numai pentru viitor, mãsura restituirii sau a plãţii despãgubirii având caracter reparator. Asa fiind, critica potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 au caracter retroactiv, infrangand prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), nu poate fi reţinutã. Pe de alta parte însã, ca urmare a invocarii de cãtre instanta de judecata a principiului ocrotirii proprietãţii private consfintit prin art. 135 din Constituţie, Curtea observa ca, în mãsura în care bunurile se afla în proprietatea unei persoane juridice de drept privat (de exemplu, în proprietatea unei societãţi comerciale cu capital privat, fiind dobândite o data cu privatizarea, potrivit legii, a acestei societãţi comerciale), restituirea acestor bunuri, prin aplicarea <>art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 , este neconstitutionala. În acest sens Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, a decis ca nu se poate dispune prin lege trecerea în proprietatea publica a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizãrii, în proprietatea exclusiva a unor persoane juridice de drept privat. Aceasta se poate face în temeiul art. 41 alin. (3) din Constituţie, numai prin expropriere, pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã potrivit legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire. Aceleaşi considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în privinta restituirii reglementate prin <>art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 . În aceste condiţii Curtea observa ca soluţia potrivit cãreia nu vor putea fi înapoiate, prin hotãrâre judecãtoreascã, foştilor proprietari bunurile aflate legal în proprietatea unei asemenea persoane juridice este valabilã şi în ceea ce priveşte acordarea de despãgubiri, pe care <>Legea nr. 109/1996 le prevede pentru cazul în care bunurile nu se pot restitui în natura. Prin urmare dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 135 alin. (1) din Constituţie, în mãsura în care obligaţia de restituire a unor bunuri sau de despãgubire, atunci când restituirea nu este posibila, revine persoanelor juridice de drept privat care deţin în proprietatea lor bunurile respective. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "Lefcons" - S.A. din Aiud în Dosarul nr. 5.867/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile <>art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit sunt neconstituţionale în mãsura în care obligaţia de restituire a unor bunuri sau de despãgubire, atunci când restituirea nu este posibila, revine persoanelor juridice de drept privat care deţin în proprietatea lor bunurile respective. Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iulie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
