Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 144 din 7 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 2 din 5 ianuarie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, procurorul pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, prin care se instituie asistenta juridicã obligatorie în timpul judecaţii şi în alte cazuri decât cele cuprinse în alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penalã. Procurorul considera ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare, textul referindu-se şi la alte cazuri în care legiuitorul a considerat necesarã asistenta juridicã obligatorie. Se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 17/1999 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate având acelaşi obiect, considerându-se ca textul de lege criticat este conform Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 1999 Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 aflat pe rolul acelei instanţe.
În motivarea exceptiei autorul acesteia nu indica nici un text din Constituţie cãruia i-ar contraveni art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, însã considera ca asistenta juridicã obligatorie trebuie asigurata în toate fazele procesului, inclusiv la urmãrirea penalã. Totodatã solicita emiterea unei decizii interpretative a Curţii Constituţionale, în sensul de a se pronunţa dacã prin expresia "în cursul judecaţii" se înţelege a fi inclusã şi faza de urmãrire penalã.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, instanta o considera neîntemeiatã, apreciind ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, care garanteazã dreptul la apãrare, legiuitorul intelegand sa limiteze cazurile în care asistenta juridicã este obligatorie tocmai pentru ca statul este cel care suporta cheltuielile legate de aceasta, atunci când se acorda din oficiu. Nu exista însã nici un impediment pentru inculpat de a apela la serviciile unui avocat ales, iar organele de urmãrire penalã sunt obligate sa îi aducã la cunostinta acest drept.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate fiind conforme prevederilor art. 24 din Constituţie. Se mai arata ca dreptul la apãrare este reflectat în alin. 1 al art. 171 din Codul de procedura penalã, care prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale sau al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducã la cunostinta acest drept. Se instituie un drept al persoanei, de care aceasta dispune, iar nu o obligaţie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridicã. Art. 24 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã se referã la avocatul ales. Exista însã şi situaţii în care legea impune asistenta juridicã obligatorie a învinuitului sau a inculpatului, considerându-se ca apãrarea este o instituţie de interes social care funcţioneazã atât în interesul învinuitului sau al inculpatului, cat şi al bunei desfasurari a procesului penal. Aceste situaţii sunt prevãzute la art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penalã atât pentru faza de urmãrire penalã, cat şi pentru faza de judecata, precum şi la art. 171 alin. 3, numai pentru faza de judecata. Regula este deci ca asistenta juridicã este facultativã, iar cazurile în care este obligatorie sunt expres prevãzute de lege. Legiuitorul apreciazã care sunt aceste excepţii, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevede ca procedura de judecata este stabilitã de lege. Guvernul apreciazã ca aceasta limitare nu incalca dreptul la apãrare al învinuitului, care beneficiazã de numeroase garanţii procesuale în timpul urmãririi penale sau al judecaţii, indiferent dacã asistenta juridicã este facultativã sau obligatorie. În concluzie se arata ca dreptul la apãrare include dreptul la asistenta juridicã, dar nu presupune în mod automat dreptul la asistenta juridicã obligatorie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Obiectul controlului de constitutionalitate îl constituie art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care are urmãtorul cuprins: "În cursul judecaţii asistenta juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea."
Autorul exceptiei, deşi nu arata explicit, considera ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apãrare. Aceasta critica este neîntemeiatã, deoarece prevederile constituţionale privitoare la dreptul la apãrare, cuprinse în art. 24 din legea fundamentalã, îşi gãsesc expresia în art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care are urmãtoarea redactare: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aducã la cunostinta acest drept." Acest drept la apãrare al învinuitului sau al inculpatului poate fi sau nu exercitat, asistenta având un caracter facultativ.
Asistenta juridicã obligatorie este o excepţie instituitã de legiuitor pentru cauzele în care invinuitul sau inculpatul se afla în anumite situaţii speciale prevãzute la alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penalã, şi anume este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, ori când este arestat, chiar în alta cauza.
În alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penalã, text care face obiectul controlului de constitutionalitate, sunt prevãzute şi alte cazuri de asistenta juridicã obligatorie, în cursul judecaţii, şi anume când inculpatul este judecat pentru sãvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea. Stabilirea acestor excepţii este de competenta exclusiva a legiuitorului.
Dreptul la asistenta juridicã nu presupune însã, în mod automat, dreptul la asistenta juridicã obligatorie. În cadrul asistenţei juridice obligatorii legiuitorul are opţiunea de a stabili faza procesului în care aceasta apãrare, consideratã instituţie de interes social, asigura atât interesul învinuitului sau al inculpatului, cat şi buna desfãşurare a procesului penal.
Nu poate fi primitã nici susţinerea autorului exceptiei referitoare la încãlcarea dreptului la apãrare prin asigurarea asistenţei juridice obligatorii numai în timpul judecaţii procesului, nu şi în faza de urmãrire penalã, pentru ca exista numeroase garanţii procesuale de care beneficiazã invinuitul în faza urmãririi penale, indiferent de caracterul facultativ sau obligatoriu al asistenţei juridice. De asemenea, în cazul în care asistenta juridicã nu este obligatorie, nimic nu îl impiedica pe invinuit sau pe inculpat sa recurgã la serviciile unui avocat ales.
Interpretând şi aplicând dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apãrare, în concordanta cu prevederile art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora "Orice acuzat are, în special, dreptul: [...] c) sa se apere el însuşi sau sa fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apãrãtor, sa poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer", Curtea constata ca aceste dispoziţii nu au fost incalcate prin textul de lege criticat (alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penalã).
Cererea autorului exceptiei, adresatã Curţii Constituţionale, de a emite o decizie interpretativa prin care sa se statueze dacã prin expresia "în cursul judecaţii" se înţelege şi faza de urmãrire penalã nu poate fi primitã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.
Art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã a mai fost supus controlului de constitutionalitate al Curţii, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsã prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. În considerentele acelei decizii Curtea considera ca reglementarea diferita a dreptului la asistenta juridicã obligatorie este o problema de legiferare, care este de competenta exclusiva a autoritãţii legiuitoare. Aceste considerente îşi menţin actualitatea şi în cauza de fata, neexistand elemente noi care sa impunã schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Nicolae Mailat în Dosarul nr. 1.790/1999 al Tribunalului Sibiu.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 octombrie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
