Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 144 din 25 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Gheorghe Mitracu în Dosarul nr. 2.281/2003 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin mandatar, lipsind partea Primãria Municipiului Bucureşti, reprezentatã prin primarul general, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arãtând cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la protejarea dreptului de proprietate privatã şi celor privind obligaţia statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã în acest sens existã o constantã jurisprudenţã a Curţii şi, întrucât nu au apãrut elemente noi, soluţia anterioarã se impune a fi menţinutã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 10 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.281/2003, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Gheorghe Mitracu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile <>art. 3 din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, restrâng posibilitatea exercitãrii neîngrãdite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru lucrãrile menţionate în textul de lege criticat. Se susţine cã prevederile art. 27 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege contravin "principiilor economice moderne", deoarece dau posibilitatea autoritãţilor administraţiei publice, care sunt organe ale statului, sã obţinã, fãrã respectarea dispoziţiilor constituţionale, desfiinţarea construcţiilor realizate. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã cã dreptul de proprietate este garantat de Constituţia României, însã legea poate stabili conţinutul şi limitele acestei garanţii. Acestea privesc sarcinile ce grefeazã proprietatea şi au ca obiect respectarea regulilor de sistematizare, exploatare şi urbanism. În acest context, <>art. 3 din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, stabileşte lucrãrile pentru a cãror edificare este necesarã eliberarea autorizaţiei de construcţie, care constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza cãruia se asigurã aplicarea mãsurilor prevãzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. Se apreciazã cã dispoziţiile constituţionale referitoare la nivelul de trai nu au relevanţã în raport cu prevederile <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, care reglementeazã cazurile şi modalitatea în care autoritatea administraţiei publice locale sesizeazã instanţa de judecatã pentru încadrarea lucrãrilor în condiţii de legalitate. În concluzie, instanţa apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, ca fiind nefondatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, este neîntemeiatã. Se aratã cã dreptul de proprietate îşi pãstreazã caracterul absolut chiar dacã, prin excepţie, legiuitorul poate impune anumite restricţii în exercitarea acestuia, în considerarea realizãrii sau protecţiei unor obiective de interes general sau pentru alte raţiuni majore. Astfel, în conformitate cu prevederile constituţionale, legiuitorul a stabilit prin <>Legea nr. 50/1991 mãsuri pentru organizarea activitãţii de autorizare a construcţiilor, stabilind şi condiţiile în care se desfãşoarã aceastã activitate, fãrã a aduce atingere dreptului de proprietate în sine. Scopul acestor mãsuri este asigurarea interesului general privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilã, precum şi respectarea principiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (1), se apreciazã cã acestea nu sunt incidente în cauzã. Avocatul Poporului reţine cã limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, potrivit <>art. 44 din Constituţie, republicatã. Astfel, reglementarea prin Legea nr. 50/1991 a lucrãrilor pentru care se elibereazã autorizaţie de construire nu contravine normelor constituţionale, regimul juridic al construcţiilor neavând legãturã cu ocrotirea dreptului de proprietate. Dacã însã dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor prevãzute de lege sau dacã exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fãrã a se putea apãra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii. Se aratã cã instituirea obligaţiei de a obţine autorizaţie de construire nu constituie o restrângere a exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul art. 53 din Constituţie, republicatã, deoarece scopul acestei mãsuri este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare. Se reţine cã raportarea la art. 47 din Constituţie, republicatã, nu are incidenţã în cauzã, deoarece condiţionarea executãrii unor construcţii de obţinerea unei autorizaţii şi sancţiunea desfiinţãrii construcţiilor realizate fãrã respectarea condiţiilor prevãzute de lege nu aduc atingere dreptului cetãţenilor la un nivel de trai decent. În concluzie, se apreciazã cã dispoziţiile art. 3 şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 3 şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 3: "Autorizaţia de construire se elibereazã pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevãzute la art. 8 lit. f); b) lucrãri de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrãri, indiferent de valoarea lor, care urmeazã sã fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii; c) lucrãri de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare, privind cãi de comunicaţie, reţele şi dotãri tehnico-edilitare, noi capacitãţi de producere, de transport, de distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi de retehnologizare a celor existente; d) împrejmuiri şi mobilier urban, amenajãri de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte lucrãri de amenajare a spaţiilor publice; e) lucrãri de foraje şi excavãri necesare în vederea efectuãrii studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatãrilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatãri; f) lucrãri, amenajãri şi construcţii cu caracter provizoriu necesare în vederea organizãrii execuţiei lucrãrilor de bazã, dacã nu au fost autorizate o datã cu acestea; g) organizarea de tabere de corturi, cãsuţe sau de rulote; h) lucrãri de construcţii cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe cãile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame, precum şi anexele gospodãreşti ale exploataţiilor agricole situate în extravilan; i) cimitire - noi şi extinderi."; - Art. 27 alin. (1) lit. b): "În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), autoritatea administraţiei publice locale în a cãrei razã teritorialã s-a constatat contravenţia va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: [...] b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." Ulterior sesizãrii, <>Legea nr. 50/1991 , republicatã, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 401/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003. Textele criticate au fost modificate dupã cum urmeazã: - Art. 3 lit. a), c) şi e): "Autorizaţia de construire se elibereazã pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevãzute la art. 8; [...] c) lucrãri de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind cãi de comunicaţie, inclusiv lucrãri de artã, reţele şi dotãri tehnico-edilitare, lucrãri hidrotehnice, amenajãri de albii, lucrãri de îmbunãtãţiri funciare, lucrãri de instalaţii de infrastructurã, noi capacitãţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi retehnologizare a celor existente; [...] e) lucrãri de foraje şi excavãri necesare în vederea efectuãrii studiilor geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatãrilor de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatãri de suprafaţã sau subterane." - Art. 27 alin. (1) partea introductivã: "În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz:". Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41, 43 şi 49 din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost republicatã cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Dupã republicare, textele constituţionale invocate au urmãtoarea numerotare şi conţinut: - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. (6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie. (7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 47: "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţã socialã, potrivit legii."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii." În aceastã situaţie Curtea Constituţionalã constatã cã, deşi textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale au fost modificate ulterior sesizãrii sale prin Încheierea din 10 septembrie 2003, în noua redactare se pãstreazã soluţia legislativã dinaintea modificãrilor, astfel încât motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei subzistã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit <>Legii nr. 50/1991 , republicatã, construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altã naturã se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, ce reprezintã actul de autoritate al administraţiei locale pe baza cãruia se asigurã aplicarea mãsurilor prevãzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. Textele de lege criticate sancţioneazã contravenţional executarea de lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, fãrã autorizaţie de construire. Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate, întrucât aceasta neagã legiuitorului competenţa conferitã prin Constituţie de a reglementa cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea sã şi-l valorifice, luând în considerare drepturile şi interesele legitime ale celorlalţi titulari, pe care este ţinut sã le respecte. Absolutizarea exerciţiului unui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari, cãrora autoritatea statalã le datoreazã în egalã mãsurã ocrotire, situaţie de neconceput într-un stat de drept, dar pe care autorul excepţiei, tributar unei viziuni pro causa, determinate de interesul sãu exclusiv, înţelege sã o ignore. Întrucât chiar textul constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceşte cã limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege, sancţiunea desfiinţãrii construcţiilor realizate fãrã respectarea condiţiilor prevãzute de lege nu contravine normelor constituţionale. De asemenea, alin. (7) al art. 44 din Constituţie, republicatã, prevede cã dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Aşa fiind, desfiinţarea construcţiilor realizate fãrã drept reprezintã o sancţiune şi în dreptul civil, iar continuarea executãrii lucrãrilor dupã dispunerea opririi acestora de cãtre organele de control constituie, potrivit <>art. 21 din Legea nr. 50/1991 , infracţiune. Faţã de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituţionalitate şi în raport cu susţinerile autorului excepţiei, Curtea constatã cã art. 47 din Constituţie, republicatã, nu are relevanţã în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, dreptul cetãţenilor la un nivel de trai decent nefiind afectat de textele de lege criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 27 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Gheorghe Mitracu în Dosarul nr. 2.281/2003 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
