Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 144 din 23 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 272 din 27 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.093/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã, de Maria Pãduraru în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga şi Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005, de Elena Ionescu şi Stela Eugenia Simionescu în Dosarul nr. 859/2005, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie, de Elena Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã, de Banca Popularã Românã - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã şi de Maria Paşcalãu în Dosarul nr. 7.831/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspund, personal, Florea Dobrescu şi Irina Ionescu, personal şi asistaţi de avocat Adrian Rusu, Maria Pãduraru şi Elena Ionescu, precum şi Eugenia Stela Simionescu, reprezentatã de acelaşi avocat.
De asemenea, rãspund, reprezentatã de avocat Viorel Sfetcu, Maria Paşcalãu şi, reprezentate de mandatar Gabriel Varga, pãrţile Ludovic Varga şi Angela Varga, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr. 763D/2005, nr. 761D/2005, nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 şi nr. 740D/2005 au conţinut parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente, precum şi avocaţii şi mandatarul acestora sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.046D/2005, nr. 1.044D/2005, nr. 763D/2005, nr. 761D/2005, nr. 760D/2005, nr. 759D/2005 la Dosarul nr. 740D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Adrian Rusu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, potrivit art. 129 din Constituţie, pãrţile pot exercita cãile de atac în scopul realizãrii unui control pentru prevenirea apariţiei unei erori judiciare, iar apelul sau recursul trebuie soluţionat de o instanţã de grad superior celei ce a dat hotãrârea. Dispoziţia de lege criticatã, deoarece dã posibilitatea ca aceeaşi instanţã care a pronunţat hotãrârea sã soluţioneze apelul sau recursul, încalcã dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Viorel Sfetcu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Mandatarul pãrţilor Ludovic Varga şi Angela Varga solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã cã, permiţând ca aceeaşi instanţã care a dat hotãrârea sã judece apelul sau recursul, se încalcã principiul accesului la justiţie.
Pãrţile prezente personal solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.093/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Alexe.
Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.566/2005, Încheierea din 29 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.681/2005, şi prin Încheierea din 6 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 859/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ludovic Varga, Angela Varga, Maria Pãduraru, Elena Ionescu şi Eugenia Stela Simionescu.
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2005 pronunţatã în Dosarul nr. 1.088/C/2005, Curtea de Apel Constanţa -Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Banca Popularã Românã - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. din Bucureşti - Agenţia Tulcea.
Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 7.831/C/2005, Curtea de Apel Timişoara Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Paşcalãu.
Prin Încheierea din 28 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 972/R/C/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Frâncu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece activitatea de stabilire a competenţelor de atribuţii ale instanţelor judecãtoreşti constituie un act de justiţie, care trebuia înfãptuit de cãtre completele de judecatã, iar nu printr-o procedurã administrativã, aşa cum s-a întâmplat în speţã. De asemenea, se aratã cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece se ajunge la situaţia ca o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în apel de cãtre curtea de apel sã fie soluţionatã în recurs de cãtre aceeaşi instanţã. În continuare, se aratã cã textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece scoaterea de pe rol a unei cauze de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuia fãcutã printr-o încheiere motivatã, şi nu pe cale administrativã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã opineazã cã, "faţã de prevederile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , Curtea de Apel este competentã sã soluţioneze recursurile declarate pânã la data apariţiei acestei legi, împotriva deciziilor pronunţate în apel".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã, în cadrul competenţelor stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul a considerat cã trimiterea dosarelor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la curţile de apel nu reprezintã o activitate jurisdicţionalã, ci una administrativã, astfel încât a reglementat şi a permis structurilor administrative ale instanţei supreme sã trimitã dosarele cauzelor instanţelor competente, stabilite prin noile reglementãri legale, fãrã ca în acest fel sã se încalce dispoziţiile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei. De asemenea, aratã cã este vorba despre reglementarea unor situaţii tranzitorii, iar dispoziţia de lege criticatã nu contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã invocate, întrucât, chiar dacã apelul şi recursul sunt judecate de aceeaşi instanţã, acest lucru se realizeazã într-o compunere diferitã a completelor, neavând semnificaţia unei îngrãdiri aduse efectivitãţii cãilor de atac.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, mãsura trimiterii dosarelor pe cale administrativã, fãrã a se recurge la mãsura declinãrii de competenţã, contribuind la urgentarea soluţionãrii cauzei şi la evitarea tergiversãrii judecãţii, realizându-se astfel soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
Art. II: "(1) Procesele în curs de judecatã în primã instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (2) referitoare la universalitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecãtoreşti şi art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii, reţinând cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129 din Constituţie.
Astfel, cu acel prilej instanţa de contencios constituţional a statuat, în esenţã, urmãtoarele:
Reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie şi are menirea sã înlãture o gravã disfuncţie în sistemul judiciar, cauzatã de supraîncãrcarea Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor cãi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa fiind, soluţia trimiterii pe cale administrativã a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionãrii cauzelor.
De asemenea, Curtea a constatat cã nu poate fi primitã critica privind retroactivitatea legii, dat fiind cã dispoziţiile criticate sunt norme de procedurã, de imediatã aplicare, cu efecte pentru viitor, şi nu pentru trecut. Chiar dacã prin efectul aplicãrii imediate a noii reglementãri referitoare la competenţa materialã, aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, soluţia legislativã adoptatã nu relevã nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul cã ne aflãm în prezenţa unei reglementãri cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativã nu instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalitãţii de tratament între subiectele de drept.
În sfârşit, Curtea a constatat cã nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacrã un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea cãilor de atac prevãzute de lege. Având în vedere şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), Curtea reţine cã legiuitorul are competenţa de a stabili atât cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, cât şi procedura de exercitare a acestora. Astfel, atunci când calea de atac implicã un control judiciar, ca în cazul recursului, nimic nu împiedicã efectuarea acestui control de cãtre alţi judecãtori de la instanţa care a pronunţat hotãrârea atacatã. Curtea constatã cã soluţia adoptatã şi argumentele ce au stat la baza acesteia se menţin şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.093/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã, de Maria Pãduraru în Dosarul nr. 2.681/2005, de Ludovic Varga şi Angela Varga în Dosarul nr. 2.566/2005, de Elena Ionescu şi Stela Eugenia Simionescu în Dosarul nr. 859/2005 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie, de Elena Frâncu în Dosarul nr. 972/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã, de Banca Popularã Românã - Cooperativa de Credit Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercialã "Real - Reorganizare, Administrare, Lichidare" - S.R.L. Bucureşti - Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 1.088/C/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã şi de Maria Paşcalãu în Dosarul nr. 7.831/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
