Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Consiliul Judeţean Covasna impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 88 din 11 septembrie 1996 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 19 noiembrie 1996, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, legal citate, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 21 noiembrie 1996.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 88 din 11 septembrie 1996 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 115 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , modificatã şi completatã prin Legea nr. 24/1996, ridicatã de Consiliul Judeţean Covasna. Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 43 din 24 aprilie 1996, rãmasã definitiva prin nerecurare, Curtea a soluţionat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate - <>art. 115 din Legea nr. 69/1991 , devenit art. 127 dupã republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996 - invocatã tot de Consiliul Judeţean Covasna, în fata aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Braşov, iar potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucît, fiind contrarã puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila.
Impotriva <>Deciziei nr. 88 din 11 septembrie 1996 Consiliul Judeţean Covasna a declarat recurs în termen legal, pentru urmãtoarele motive:
- motivarea <>Deciziei nr. 88 din 11 septembrie 1996 pe existenta "puterii lucrului judecat" este netemeinica şi nelegalã, deoarece la data invocarii exceptiei de neconstituţionalitate în prezentul dosar - 22 februarie 1996 - nu se putea vorbi de "puterea lucrului judecat", întrucît decizia Curţii Constituţionale nr. 43 a fost pronunţatã la data de 24 aprilie 1996;
- excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi judecata în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 fãrã participarea reprezentantului Ministerului Public, întrucît, în ipoteza acestui text, necitarea priveşte numai pãrţile din proces.
Deoarece soluţionarea în fond a exceptiei s-a fãcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fãrã citarea pãrţilor, dupã declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este nefondata, deoarece soluţia Curţii este "în deplina concordanta cu dispoziţiile <>art. 135 alin. (4) din Constituţie". Articolul 115 din Legea nr. 69/1991 în vechea redactare, devenit art. 127 dupã modificare prin Legea nr. 24 din 12 aprilie 1996, a împuternicit guvernul sa realizeze "defalcarea şi trecerea din domeniul public şi privat al statului, în proprietatea comunelor, oraşelor sau, dupã caz, a judeţelor, a bunurilor şi veniturilor de interes local, în condiţiile legii patrimoniului public şi privat al statului".
Camera Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile <>art. 115 din Legea nr. 69/1991 , devenit art. 127 dupã republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Motivul de recurs, prin care se susţine ca la data invocarii exceptiei de neconstituţionalitate a <>art. 115 din Legea nr. 69/1991 , devenit art. 127 ca urmare a modificãrii prin Legea nr. 24/1996, nu se putea vorbi de "puterea lucrului judecat", deoarece la acea data Decizia Curţii Constituţionale nr. 43 pe care se întemeiazã aceasta soluţie este din 24 aprilie 1996, urmeazã a fi respins.
Potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Ca efect al acestor dispoziţii, în baza art. 1.201 din Codul civil, potrivit cãruia "este lucru judecat atunci cînd a doua cerere în judecata are acelaşi obiect, este intemeiata pe aceeaşi cauza şi este între aceleaşi pãrţi, facuta de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate", partea care a invocat o excepţie nu o mai poate reitera într-un alt dosar, fiind inadmisibila. Acesta este şi sensul în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.
Principiul autoritãţii lucrului judecat are la baza regula ca un litigiu soluţionat printr-o hotãrîre judecãtoreascã definitiva nu mai poate face obiectul unui nou proces, avînd acelaşi obiect, întemeindu-se pe aceeaşi cauza şi fiind între aceleaşi pãrţi. Or, în dosarele Curţii în care s-au pronunţat Deciziile nr. 43 din 24 aprilie 1996 şi nr. 88 din 11 septembrie 1996 a existat tripla identitate de persoane, obiect şi cauza şi în care a fost ridicatã aceeaşi problema de drept - neconstituţionalitatea <>art. 115 din Legea nr. 69/1991 .
Articolul 166 din Codul de procedura civilã, potrivit cãruia "excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica de pãrţi sau de judecãtori, chiar înaintea instanţelor de recurs", nu instituie puterea lucrului judecat în raport cu data la care a fost invocatã excepţia în unul sau în altul dintre dosare, ci regula ca o excepţie o data soluţionatã nu mai poate fi reiterata de aceeaşi parte într-un alt dosar, soluţia pronunţatã în prima cauza fiind obligatorie în cea de-a doua.
La data pronunţãrii Decizia nr. 88 din 11 septembrie 1996, atacatã cu prezentul recurs, exista deja Decizia definitiva a Curţii Constituţionale nr. 43 din 24 aprilie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 26 iulie 1996.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit cãruia excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi soluţionatã în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fãrã participarea procurorului, urmeazã a fi respins.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia vadit nefondata este respinsã de completul de judecata cu unanimitate de voturi, fãrã citarea pãrţilor. Obligativitatea citarii pãrţilor şi a Ministerului Public este prevãzutã la alin. (4) al art. 24 din Legea nr. 47/1992 în cazurile în care, nefiind aplicabile dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, judecata se realizeazã în şedinţa publica. Prin urmare, necitarea Ministerului Public în cazul judecãrii exceptiei potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu are nici un fel de consecinţe juridice, pentru ca legea nu o prevede. În acest sens, Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 26 din 21 martie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995.
Avînd în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi alin. (4) şi ale art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 1.201 din Codul civil şi ale art. 166 din Codul de procedura civilã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Covasna impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 88 din 11 septembrie 1996 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 21 noiembrie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent
Gabriela Dragomirescu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
