Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 144 din 14 iulie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 24 octombrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã din oficiu în Dosarul nr. 8.053/C/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 27 iunie 2000 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6 iulie 2000 şi apoi la data de 14 iulie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 8.053/C/1999, Curtea de Apel Timişoara Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 , republicatã, excepţie ridicatã din oficiu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece au caracter sanctionator fata de cumpãrãtorul locuinţei, deşi în contractul de vânzare-cumpãrare pãrţile au o poziţie de egalitate. Prin urmare, societatea comercialã vanzatoare este privilegiatã câtã vreme "a primit preţul şi a beneficiat de sporirea valorii acestuia, iar la desfiinţarea contractului ea nu poate fi obligatã sa restituie cumparatorilor acest spor de valoare, determinat şi prin devalorizarea monedei naţionale datoritã procesului inflationist". În aceste condiţii cumpãrãtorului nu i se poate imputa ignorarea cauzei de nulitate a contractului, respectiv faptul ca locuinta în cauza nu putea fi vândutã.
Instanta de judecata considera ca prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, întrucât "societatea comercialã vanzatoare nu poate fi obligatã sa restituie preţul actualizat, cu toate ca a reinvestit aceste sume şi acestea i-au adus profit, timp în care cumpãrãtorii ar fi putut obţine acelaşi profit dacã ar fi investit aceste sume într-o activitate de profit".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 , republicatã, este intemeiata. În motivarea acestei opinii sunt însuşite argumentele autorului exceptiei, considerându-se totodatã ca "Textul invocat este neconstitutional şi pentru faptul ca instituie o prezumţie de vinovãţie a cumpãrãtorului, pe care îl considera întotdeauna rãspunzãtor de situaţiile care determina nulitatea absolutã a contractului de vanzarecumparare". Potrivit opiniei Guvernului, Curtea Constituţionalã a examinat constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 19 din Legea nr. 85/1992 numai prin raportare la prevederile art. 15 şi 41, iar nu şi la cele ale art. 16 din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã, pe baza datelor ce rezulta din încheierea de sesizare, constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, conform dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã cu privire la un text de lege pe care s-a întemeiat decizia instanţei de apel, iar instanţei de recurs i s-a cerut sa dea o alta interpretare textului de lege respectiv. Examinând actele dosarelor instanţelor de judecata, Curtea Constituţionalã constata însã ca dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile în cauza şi ca ele au fost greşit invocate prin acţiunea introductivã ca şi în considerentele hotãrârilor pronunţate.
Critica de neconstituţionalitate are ca obiect prevederile <>art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998.
<>Art. 19 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, prevede: "Contractele de vânzare-cumpãrare încheiate cu încãlcarea dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolutã.
Nulitatea poate fi invocatã de orice persoana şi pe orice cale.
Prefectii vor organiza depistarea acestor cazuri şi sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru constatarea nulitãţii şi restabilirea situaţiei anterioare. Din sumele ce se restituie cumparatorilor se va retine chiria aferentã perioadei de la contractare şi pana la restituire. Sumele restituite nu sunt purtãtoare de dobânzi şi nici nu se actualizeazã."
Analizând motivarea exceptiei ridicate din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã, Curtea Constituţionalã constata ca sunt criticate numai prevederile din teza finala a alin. 3 al art. 19 din lege, referitoare la neacordarea dobânzilor şi neactualizarea preţului restituit în situaţia constatãrii nulitãţii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare de cãtre instanţele judecãtoreşti, dispunandu-se restabilirea situaţiei anterioare.
În urma examinãrii actelor din dosarele instanţelor de judecata Curtea retine ca imobilul care a constituit obiectul contractului de vânzare-cumpãrare anulat de prima instanta a fost preluat de stat în executarea pedepsei complementare a confiscãrii averii, aplicatã fostului proprietar prin Hotãrârea penalã nr. 2 din 4 iunie 1945 a Tribunalului Poporului Bucureşti. Aceasta hotãrâre penalã a fost în întregime desfiintata, inclusiv dispoziţia referitoare la pedeapsa complementara a confiscãrii averii, prin Decizia nr. 17 din 8 mai 1995 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã. Totodatã, se mai retine ca Societatea Comercialã "OJCVLTIM" - S.A. din Timişoara a vândut imobilul prin contractul de vânzare-cumpãrare nr. 451/R din 22 ianuarie 1997.
Din situaţia de fapt astfel reţinutã rezulta ca la data încheierii contractului de vânzare-cumpãrare nu erau incidente în speta nici dispoziţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi nici cele ale <>Legii nr. 85/1992 , întrucât aceste dispoziţii se referã la "vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alte destinaţii construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat" şi, evident, aflate încã în proprietatea acestora. Pe de alta parte, imobilul din litigiu a revenit de drept în proprietatea moştenitorilor fostului proprietar anterior datei vânzãrii sale.
Curtea mai retine ca, datoritã aceloraşi considerente de fapt, în speta nu erau aplicabile nici dispoziţiile <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995. Într-adevãr, la data intrãrii în vigoare a acestei legi imobilul din litigiu nu se mai afla în proprietatea statului şi, în consecinta, greşit s-a menţionat în contractul de vânzare-cumpãrare ca acesta se încheie în cadrul procedurii de aplicare a <>Legii nr. 112/1995 .
Asa fiind, Curtea constata ca, întrucât vânzarea imobilului nu s-a realizat în temeiul dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 61/1990 , ale <>Legii nr. 85/1992 sau ale <>Legii nr. 112/1995 , nici constatarea nulitãţii ori anularea contractului de vânzare-cumpãrare, cu consecinţele ce decurg din aceasta, nu se poate întemeia pe dispoziţiile acestor acte normative. În situaţia în care vânzãtorul a dispus prin actul de înstrãinare de un bun ce apartinea altuia, problemele referitoare la validitatea contractului de vânzare-cumpãrare, desfiinţarea acestuia şi acordarea reparaţiilor cuvenite pãrţilor urmeazã sa fie rezolvate pe baza dispoziţiilor din dreptul comun.
Curtea Constituţionalã, retinand ca de dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale nu depinde rezolvarea cauzei în care s-a ridicat excepţia, constata ca devin incidente dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care prevãd: "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor de judecata privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", iar neîndeplinirea condiţiilor prevãzute în alin. (1) al art. 23 determina consecinta ca, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 19 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã din oficiu în Dosarul nr. 8.053/C/1999 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 iulie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
