Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 143 din 5 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 30 noiembrie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Koszokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Ionel Vaduva în Dosarul nr. 168/1999 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 23 septembrie 1999, în prezenta autorului exceptiei şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 martie 1999, Curtea de Apel Pitesti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Ionel Vaduva în Dosarul nr. 168/1999 aflat pe rolul acelei instanţe.
În opinia autorului exceptiei, dispoziţiile alin. 5 al art. 120 din Codul de procedura penalã sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece, "dacã instanta de judecata, din considerente pe care nu este obligatã sa le arate, dispune într-o cauza efectuarea unei expertize la nivelul unui laborator criminalistic, pãrţile din cauza respinsã nu mai beneficiazã de drepturile instituiteb prin dispoziţiile art. 120 alin. 3 şi 4 din Codul de procedura penalã şi dacã, dimpotriva, o alta instanta dispune efectuarea, într-o speta similarã, a expertizei la orice alta instituţie abilitata sa facã acest lucru, în afarã celor prevãzute în art. 119 alin. 2 din Codul de procedura penalã, pãrţile din cauza respectiva beneficiazã de drepturile prevãzute de art. 120 alin. 3 şi 4 din Codul de procedura penalã".
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata arata ca "dispoziţiile legale criticate nu sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie şi ca alin. 3 şi 4 ale art. 120 din Codul de procedura penalã nu au aplicabilitate în cazul expertizei efectuate de experţi oficiali, având în vedere specialitatea acestora".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, atunci când expertiza este efectuatã de un expert numit de organul de urmãrire penalã sau de instanta de judecata, fiecare parte are dreptul sa ceara ca un specialist recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei. Dar anumite expertize, datoritã caracterului lor tehnic deosebit, nu pot fi efectuate decât în cadrul unor instituţii de specialitate (serviciu medico-legal, institut sau laborator de criminalistica ori alt institut de specialitate). În aceste situaţii nu organul judiciar numeşte expertul, acesta fiind desemnat, pe linie de serviciu, în urma cererii adresate instituţiei de specialitate în cadrul cãreia funcţioneazã. Efectuand expertiza în cadrul atribuţiilor de profil, expertul are calitatea de funcţionar public. Faptul ca, în asemenea situaţii, pãrţile nu pot recomanda un expert sa participe la realizarea expertizei nu este de natura sa le prejudicieze interesele şi nici sa instituie un regim discriminatoriu între ele, deoarece, ori de câte ori se va pune problema solicitãrii unei expertize de acest fel, soluţia va fi cea prevãzutã la art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã, deci nu se pune problema tratamentului inegal în fata legii. În plus, se arata în aceeaşi opinie, Codul de procedura penalã cuprinde o serie de garanţii care sa suplineasca imposibilitatea pãrţilor de a-şi desemna un expert, cum ar fi efectuarea unui supliment de expertiza sau posibilitatea de a cere lãmuriri în legatura cu raportul de expertiza sau efectuarea unei noi expertize.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorului exceptiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã. Privit în ansamblul sau, acest articol, cu denumirea marginala Lãmuriri date expertului şi pãrţilor, prevede la alin. 1 şi 2 ca organul judiciar, atunci când dispune efectuarea unei expertize, fixeazã un termen la care sunt chemate pãrţile şi expertul desemnat de el, cãrora li se aduc la cunostinta obiectul expertizei şi întrebãrile la care expertul trebuie sa rãspundã şi li se pune în vedere ca au dreptul sa facã observaţii cu privire la aceste întrebãri şi ca pot cere modificarea şi completarea lor. În alin. 3 al aceluiaşi articol se prevede ca "Pãrţile mai sunt incunostiintate ca au dreptul sa ceara numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei", iar în alin. 4 se prevede ca, "Dupã examinarea obiectiilor şi cererilor fãcute de pãrţi şi expert, organul de urmãrire penalã sau instanta de judecata pune în vedere expertului termenul în care urmeazã a fi efectuatã expertiza, incunostintandu-l totodatã dacã la efectuarea acesteia urmeazã sa participe pãrţile". În sfârşit, în alin. 5 al art. 120, care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, se prevede ca "Dispoziţiile alin. 3 şi 4 nu se aplica în cazul expertizei prevãzute în art. 119 alin. 2". În ceea ce priveşte articolul 119 din Codul de procedura penalã, a cãrui denumire marginala este Experţi oficiali, acesta cuprinde în alin. 2 dispoziţii potrivit cãrora: "Când expertiza urmeazã sa fie efectuatã de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmãrire penalã ori instanta de judecata se adreseazã acestora pentru efectuarea expertizei".
Autorul exceptiei susţine ca prevederile art. 120 alin. 5 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cãrora: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri" şi "(2) Nimeni nu este mai presus de lege". Încãlcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a prevederilor art. 16 din Constituţie apare, în opinia autorului exceptiei, în cazul în care un organ judiciar, din considerente pe care nu trebuie sa le arate, dispune efectuarea unei expertize criminalistice, caz în care pãrţile nu pot beneficia de drepturile instituite prin art. 120 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura penalã, în timp ce o alta instanta de judecata, într-o cauza similarã, dispune efectuarea expertizei la o alta instituţie abilitata, în afarã celor prevãzute la art. 119 alin. 2 din Codul de procedura penalã, caz în care pãrţile în cauza vor beneficia de drepturile menţionate, ceea ce constituie o încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii.
Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã, în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, este neîntemeiatã. Necesitatea efectuãrii unei expertize în cursul procesului penal decurge din situaţia de fapt, existenta în cauza, şi tot aceasta situaţie determina şi necesitatea efectuãrii expertizei de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate. Într-o asemenea ipoteza organul judiciar este obligat, prin dispoziţiile art. 119 alin. 2 din Codul de procedura penalã, sa se adreseze instituţiei specializate în efectuarea expertizei, indiferent de vointa şi interesele pãrţilor în conflict. Iar în acest caz, potrivit dispoziţiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã, nu li se acorda pãrţilor, oricare ar fi acestea, dreptul prevãzut la art. 118 alin. 3 din Codul de procedura penalã şi recunoscut prin dispoziţiile art. 120 alin. 3 şi 4 din acelaşi cod, de a cere ca un expert recomandat de ele sa participe la efectuarea expertizei. Aceste dispoziţii legale restrictive nu au însã caracter discriminatoriu, deoarece ele se aplica, fãrã excepţie, tuturor pãrţilor în cauza în care expertiza se efectueazã în instituţii de specialitate, în condiţiile prevãzute la art. 119 alin. 2 din Codul de procedura penalã. De aceea dispoziţiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã nu vin în contradictie cu prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi.
Curtea Constituţionalã constata însã ca dispoziţiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Dreptul la apãrare este garantat". Într-adevãr, prin neacordarea în favoarea pãrţilor dintr-un proces penal a dreptului de a cere ca un expert recomandat de ele sa participe la efectuarea expertizei, atunci când aceasta urmeazã sa fie efectuatã de o instituţie specializatã potrivit legii, se restrânge în mod nejustificat dreptul la apãrare al acestora, nesocotindu-se garantarea acestui drept prin Constituţie. Neparticiparea la efectuarea expertizei a expertului recomandat de partea interesatã nu poate fi compensata prin dreptul acesteia de a cere ulterior explicaţii asupra raportului de expertiza sau completarea expertizei incomplete ori efectuarea unei noi expertize, atunci când apreciazã ca expertiza nu a fost efectuatã cu competenta profesionalã şi în mod corect. De aceea sunt neconstituţionale prevederile art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca dispoziţiile alin. 3 şi 4, referitoare la dreptul pãrţilor de a cere numirea şi a câte unui expert recomandat de ele, care sa participe la efectuarea expertizei, nu se aplica în cazul expertizei prevãzute la art. 119 alin. 2, urmând ca pãrţile sa aibã acest drept în toate cazurile, indiferent unde, potrivit legii, urmeazã sa se efectueze expertiza.
Pentru considerentele arãtate urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie admisã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Ionel Vaduva în Dosarul nr. 168/1999 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã şi constata ca dispoziţiile art. 120 alin. 5 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 octombrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
