Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Lucian Stangu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, ale art. 305 şi ale art. 355 din Codul de procedura penalã, invocatã de Murariu Gheorghe, inculpat în Dosarul nr. 2.723/1995 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor legal citate.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei.
Preşedintele completului de judecata, constatind cauza în stare de judecata, da cuvintul procurorului, care solicita respingerea exceptiei invocate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 decembrie 1995, pronunţatã în Dosarul nr. 2.723/1995, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, ale art. 305 şi ale art. 355 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatul Murariu Gheorghe, trimis în judecata pentru sãvîrşirea infracţiunilor prevãzute şi pedepsite de art. 197 alin. 2 lit. c), art. 198 alin. 1, alin. 2 şi alin. 3, art. 202 alin. 1 şi art. 203 din Codul penal.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se a preciza ca art. 4 din Codul de procedura penalã, care reglementeazã rolul activ al judecãtorului, este neconstitutional, aratindu-se ca judecãtorul trebuie sa aibã rol pasiv şi ca rolul activ îl avea "cînd era amovibil". Cu privire la art. 305 şi la art. 355 din Codul de procedura penalã, se apreciazã ca dispoziţiile acestora, privitoare la conţinutul partii introductive a hotãrîrii judecãtoreşti, sînt neconstituţionale, deoarece prevãd ca, alãturi de numele şi prenumele membrilor completului de judecata, trebuie sa fie menţionate şi cele ale procurorului, cu toate ca acesta nu face parte din instanta.
Exprimindu-şi opinia în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Bihor arata ca dispoziţia art. 4 din Codul de procedura penalã referitoare la rolul activ al judecãtorului în desfãşurarea procesului penal contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) şi alin. (8) şi ale art. 24, deoarece "prin rol activ judecãtorul poate dirija probaţiunea în sensul dorit de acuzare sau în sensul dorit de apãrare, impunindu-se limitarea rolului activ în mod expres".
În ceea ce priveşte a doua excepţie, tribunalul o gãseşte nefondata, "deoarece dispoziţiile art. 305 din Codul de procedura penalã nu obliga expres ca în compunerea instanţei de judecata sa apara şi procurorul, ci numai trebuie consemnate, în partea introductivã, numele şi prenumele procurorului". Tribunalul Bihor considera însã ca "practica actuala în care numele procurorului este trecut imediat sub numele judecãtorului nu este corecta fiind de natura a prejudicia interesele apãrãrii, dar aceasta mãsura poate fi dispusã de persoanele îndreptãţite din instanţele judecãtoreşti, în sensul ca, dupã numele judecãtorilor ce compun instanta, sa fie trecut un alineat separat, în care sa apara numele procurorului".
Cu toate ca în încheiere nu apare nici o menţiune în acest sens, din partea autorului exceptiei, Tribunalul Bihor se referã la susţinerea acestuia privind aşezarea procurorului în sala de judecata, sustinere pe care o gãseşte justificatã, în sensul ca ar trebui gãsit un loc aparte pentru procuror, pentru ca acesta sa nu poatã fi confundat cu judecãtorii.
În încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale se mai retine ca reprezentantul Parchetului de pe lîngã Tribunalul Bihor s-a declarat de acord cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, au fost solicitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere, Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora "organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata sînt obligate sa aibã rol activ în desfãşurarea procesului penal", este neîntemeiatã, deoarece, potrivit conceptiei care sta la baza legislaţiei noastre, intreaga activitate procesuala este calauzita de anumite principii fundamentale, între care şi principiul rolului activ al organelor judiciare.
Deşi în literatura de specialitate s-a susţinut ca rolul activ al instanţei de judecata constituie o regula de sorginte socialistã, deoarece aceasta a fost introdusã în anul 1948, dupã instaurarea regimului comunist, se arata ca şi legislaţia dintre cele doua razboaie mondiale conţinea o serie de prevederi speciale, din care rezulta ca instanta de judecata trebuie sa exercite rol activ în cursul judecaţii pentru aflarea adevãrului. De altfel, se arata, în continuare, în rãspunsul Guvernului, înfãptuirea unei justitii corecte şi realiste practic nici nu poate fi conceputã fãrã ca judecãtorii sa se implice în administrarea tuturor probelor care au legatura cu obiectul cauzei şi sînt de natura a ajuta la aflarea adevãrului. Se precizeazã, de asemenea, ca rolul activ al instanţei, în desfãşurarea procesului penal, nu poate fi cantonat la o anume justiţie, sustinindu-se ca ar constitui doar un atribut al justiţiei socialiste. Dintotdeauna, dar mai ales astãzi, cînd infractorii se folosesc de metode deosebit de abile pentru ca faptele lor sa nu poatã fi descoperite, judecãtorilor le-a revenit şi le revine obligaţia sa intervinã activ în administrarea probelor, în scopul descoperirii faptelor şi aflarii adevãrului. Guvernul arata, de asemenea, ca "rolul activ al instanţei în desfãşurarea procesului penal" trebuie discutat împreunã cu dispoziţiile art. 3 din Codul de procedura penalã referitoare la aflarea adevãrului. Aceasta explica faptul ca legiuitorul roman a prevãzut, în texte succesive (art. 3 şi 4 din Codul de procedura penalã), mai întîi regula privitoare la aflarea adevãrului şi apoi regula privitoare la obligaţia instanţei de a avea "rol activ" în aceasta privinta.
În concluzie, se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Codul de procedura penalã, invocatã de apãrãtorul inculpatului, este nefondata, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 23 alin. (1) şi (8) din Constituţie, care reglementeazã situaţii total diferite de cele aflate în discuţie, şi nici altor prevederi constituţionale. Mai mult, este de neconceput a se susţine, fãrã a gresi, ca rolul activ al instanţei, exercitat în scopul aflarii adevãrului, ar fi de natura sa contravina principiilor ori prevederilor Constituţiei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 305 şi ale art. 355 din Codul de procedura penalã, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este, de asemenea, nefondata, întrucît legea nu-i acorda procurorului un drept de natura sa prejudicieze interesele apãrãrii. Faptul ca numele şi prenumele procurorului sînt trecute distinct şi mai în fata decît cele ale aparatorilor se explica prin aceea ca el face parte din "constituirea instanţei", prin aceasta intelegindu-se completul de judecata, procurorul şi grefierul. "Constituirea instanţei" nu trebuie confundata cu "compunerea instanţei", din care fac parte numai membrii completului de judecata. În opinia Guvernului se subliniaza ca "de vreme ce din constituirea instanţei face parte şi grefierul, care, în ordinea funcţiei şi a rolului avut în desfãşurarea procesului penal, se situeaza, evident, dupã apãrãtor, exclude orice banuiala ca legiuitorul ar atribui un rol mai mare acuzarii susţinute de procuror, decît apãrãrii exercitate în favoarea inculpatului, în cursul procesului penal".
Totodatã, se arata ca din nici o prevedere constituţionalã nu se poate trage concluzia ca dispoziţiile din Constituţie s-ar opune reglementãrile din legea procesuala penalã referitoare la menţiunile şi la ordinea în care sînt trecute numele şi prenumele pãrţilor din proces în cuprinsul hotãrîrii judecãtoreşti.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul şi dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 1, art. 3 şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, ale art. 305 şi ale art. 355 din Codul de procedura penalã. Deşi anterioare Constituţiei, dispoziţiile legale criticate stau la baza unor raporturi juridice nãscute dupã intrarea în vigoare a acesteia, fiind, totodatã, menţinute în urma modificãrilor aduse Codului de procedura penalã dupã anul 1989.
Prin dispoziţiile art. 4 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca "organele de urmãrire penalã şi instanţele de judecata sînt obligate sa aibã rol activ în desfãşurarea procesului penal", se da expresie unuia dintre principiile fundamentale sau, cum le denumeste însuşi legiuitorul, "reguli de baza" ale procesului penal. Aceasta regula se afla în corelatie şi în perfecta concordanta cu scopul procesului penal, cu dispoziţia art. 2 din Codul de procedura penalã privitoare la oficialitatea procesului penal şi mai ales cu dispoziţiile art. 3 din acelaşi cod, care prevãd ca "în desfãşurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevãrului cu privire la faptele şi împrejurãrile cauzei, precum şi cu privire la persoana fãptuitorului". Este greu de înţeles cum ar putea organele judiciare penale sa asigure aflarea adevãrului asistind pasiv şi indiferent la activitatea de probaţiune desfasurata în fata lor, pentru a nu vorbi de organele de urmãrire penalã care, asa cum prevede art. 200 din Codul de procedura penalã, au ca sarcina tocmai stringerea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la identificarea faptuitorilor şi la stabilirea rãspunderii acestora.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Codul de procedura penalã nu este intemeiata. Afirmatia facuta chiar de Tribunalul Bihor, care considera ca intemeiata excepţia, în sensul ca dispoziţiile legale vizate ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (1) şi (8) din Constituţie, nu are suport real: art. 23 alin. (1) se referã la inviolabilitatea libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei, iar art. 23 alin. (8) se referã la prezumţia de nevinovatie. Or, nu se înţelege cum dispoziţiile legale privitoare la rolul activ al organelor judiciare ar fi contrare principiilor constituţionale menţionate.
De asemenea, se considera ca dispoziţiile legale criticate ar fi contrare şi dispoziţiilor art. 24 din Constituţie privitoare la dreptul la apãrare, dar nici de data aceasta nu se vede cum acest drept fundamental este afectat prin rolul activ al organelor judiciare în descoperirea adevãrului în cauza.
În susţinerea exceptiei se mai arata ca judecãtorul trebuie sa aibã rol pasiv şi ca rolul activ îl putea avea atunci cînd era amovibil, lasindu-se sa se înţeleagã ca principiul rolului activ ar fi specific statului totalitar. Dispoziţiile privitoare la rolul activ au existat şi în legislaţia noastrã interbelica, dupã cum se intilnesc şi în legislatiile occidentale. Înfãptuirea justiţiei nu este posibila fãrã cunoaşterea situaţiei de fapt, reale, în cauza, iar aceasta cunoaştere nu poate fi dobindita fãrã o preocupare specialã din partea organelor judiciare; or, în condiţiile în care legea acorda inculpatului toate garanţiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de un apãrãtor în tot cursul procesului penal, nu se poate vorbi de vreo prejudiciere a intereselor apãrãrii.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 305 şi ale art. 355 din Codul de procedura penalã, dispoziţii considerate de autorul exceptiei ca fiind contrare art. 24 din Constituţie, se constata ca nici aceasta excepţie nu apare ca intemeiata. Asa cum se arata în punctul de vedere primit de la Guvern, critica adusã acestor dispoziţii legale, cu privire la menţionarea, în partea introductivã a hotãrîrii, a numelui procurorului imediat dupã acela al membrilor completului de judecata se bazeazã pe o confuzie între notiunile de constituire şi de compunere a instanţei. Constituirea instanţei are în vedere stabilirea instanţei care urmeazã sa soluţioneze cauza, la un termen determinat, ţinînd seama de ansamblul subiectilor oficiali care o compun. Instanta se constituie din completul de judecata, din procuror şi grefierul de şedinţa.
Spre deosebire de aceasta, compunerea instanţei priveşte determinarea în concret a organului cu atribuţii jurisdicţionale în fata cãruia se va desfasura judecata şi care va soluţiona cauza penalã. Compunerea instanţei se face pe baza dispoziţiilor din legea pentru organizarea judecãtoreascã, ce stabilesc numãrul judecãtorilor care alcãtuiesc fiecare complet de judecata, precum şi cine îndeplineşte sarcina de preşedinte al completului.
În dispoziţia din art. 305 alin. 1 lit. c), ca şi în aceea din art. 355 alin. 2 din Codul de procedura penalã sînt mentionati subiectii procesuali oficiali care intra în constituirea instanţei, între care şi procurorul. Tocmai aceasta explica menţionarea numelui procurorului înaintea numelui pãrţilor, aparatorilor şi celorlalţi subiecti neoficiali ai procesului, prezenţi la judecata. Evident ca aceasta aşezare nu are cum sa prejudicieze interesele apãrãrii, asa cum se afirma în susţinerea exceptiei. Dimpotriva, este o garanţie ca instanta a fost legal constituitã, ceea ce este şi în interesul apãrãrii.
În ceea ce priveşte aşezarea procurorului în sala de judecata, aceasta problema nu poate face obiectul contenciosului constituţional.
Avînd în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) şi (8), ale art. 24 şi ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, ale art. 305 şi ale art. 355 din Codul de procedura penalã, invocatã de Murariu Gheorghe în Dosarul nr. 2.723/1995 al Tribunalului Bihor.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 21 noiembrie 1996.
PREŞEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
