Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 143 din 10 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 3 iulie 2003
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicatã de Vasilichia Nadu, Denisa Radu Copaceni şi Ilina-Minola-Magdalena Mirea în Dosarul nr. 988/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorii exceptiei, avocat Sorin Munteanu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Avocatul autorilor exceptiei considera ca dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 213/1998 sunt constituţionale, arãtând ca este de acord cu punctele de vedere comunicate de Guvern şi Avocatul Poporului. În consecinta, se solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, întrucât textul de lege criticat nu restrânge dreptul reclamantului de a se adresa instanţei cu acţiune în revendicare, ci prevede regimul proprietãţii statului asupra bunurilor ce fac obiectul domeniului public. Or, potrivit dispoziţiilor legale criticate, aceste bunuri sunt supuse principiului inalienabilitatii, asa cum este statuat în art. 135 alin. (5) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 988/2001, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 213/1998 , excepţie ridicatã de Vasilichia Nadu, Denisa Radu Copaceni şi Ilina-Minola-Magdalena Mirea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca <>Legea nr. 213/1998 este neconstitutionala deoarece, potrivit art. 11, bunurile cuprinse în cadrul listei-anexe la lege sunt scoase în afarã circuitului civil, iar, pe cale de consecinta, aceste bunuri nu pot face obiectul unei acţiuni în revendicare intentate de cãtre o persoana abuziv deposedata. Pe baza acestui text, instanţele au considerat, susţin autorii exceptiei, "ca este nefondata o acţiune în revendicare a unui teren aflat în domeniul public al statului, date fiind dispoziţiile mai sus menţionatei legi care au ca efect faptul ca fac inoperabile prevederile art. 480 şi urmãtoarele din Codul civil". Se apreciazã ca, în acest fel, se ajunge la "o restrangere a drepturilor şi libertãţilor pe care Constituţia le garanteazã, restrangere nejustificatã de vreuna din situaţiile prevãzute la art. 49 din Constituţie". Totodatã, sunt incalcate astfel pactele şi tratatele la care România este parte. În cuprinsul memoriului prin care a fost formulatã excepţia sunt invocate şi dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (6), precum şi cele ale art. 16 alin. (2), ale art. 20, 21, 41 şi 49 din Constituţie.
În final, autorii exceptiei critica interpretarea instanţelor judecãtoreşti, conform cãreia legea "instituie imposibilitatea revendicãrii unui bun aflat în domeniul public al statului", sustinand ca aceasta ar contraveni pactelor şi tratatelor la care România este parte.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine ca autorii exceptiei fac o confuzie, întrucât prin reglementarea criticata "nu este restrâns dreptul reclamantului la intentarea unei acţiuni în revendicare, ci se statueazã asupra regimului proprietãţii statului asupra bunurilor ce fac obiectul domeniului public". În mãsura în care bunurile respective sunt trecute sau se afla deja în domeniul public al statului, acestea sunt supuse principiului inalienabilitatii, asa cum este statuat în art. 135 alin. (5) din Constituţie. Astfel, Guvernul considera neîntemeiatã referirea autorilor exceptiei la art. 41 şi art. 135 alin. (6) din Constituţie.
În ceea ce priveşte dreptul la acţiune în revendicare al unei persoane care considera ca a fost prejudiciata, se susţine ca "acesta poate fi exercitat şi este recunoscut prin însãşi legea ale carei dispoziţii sunt contestate, în cuprinsul art. 6 alin. (2), care prevede ca <<Bunurile preluate de stat fãrã un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţãmântului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacã nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie>>". De aceea, apreciazã Guvernul, dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 213/1998 nu incalca prevederile art. 135 alin. (1) şi (6) şi nici pe cele ale art. 16 alin. (2) din Constituţie.
Referitor la susţinerea conform cãreia nu este respectat <>art. 20 din Constituţie, se arata ca însãşi Legea nr. 213/1998 , prin art. 6, recunoaşte valabilitatea dispoziţiilor tratatelor internaţionale privind drepturile omului în dreptul intern.
În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie privind restrangerea exerciţiului unor drepturi, în punctul de vedere al Guvernului se susţine ca, întrucât "nu se poate constata o încãlcare a dreptului de proprietate în sensul art. 41 din Constituţie, violarea art. 49 nu poate fi invocatã", deoarece "acesta are drept obiect drepturile şi libertãţile fundamentale asa cum sunt acestea precizate şi reglementate în capitolul II titlul al II-lea din Constituţie".
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 213/1998 sunt constituţionale. Acest punct de vedere se bazeazã pe susţinerea ca "legea nu ingradeste posibilitatea persoanei abuziv deposedate de a revendica bunuri pe calea unei acţiuni în justiţie, instanta de judecata având posibilitatea verificãrii valabilitãţii titlului statului asupra bunului revendicat". Se face referire, de asemenea, la jurisprudenta Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998 şi la Decizia nr. 264 din 19 aprilie 2001. De altfel, Avocatul Poporului considera ca, "prin formularea exceptiei, autorii au solicitat Curţii Constituţionale sa se pronunţe asupra modului de interpretare şi aplicare a legii", ceea ce, conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu poate face obiect al controlului de constitutionalitate.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile autorilor exceptiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificãrile ulterioare.
Deşi excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã cu privire la <>Legea nr. 213/1998 , în întregul ei, din motivarea exceptiei, precum şi din precizãrile autorilor exceptiei formulate în memoriul depus la instanta, Curtea constata ca este criticat, în realitate, doar art. 11 din lege, text care are urmãtorul cuprins: "(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, dupã cum urmeazã:
a) nu pot fi înstrãinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii;
b) nu pot fi supuse executãrii silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;
c) nu pot fi dobândite de cãtre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinţa asupra bunurilor mobile.
(2) Actele juridice încheiate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolutã."
Autorii exceptiei susţin ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi (6) privind ocrotirea proprietãţii şi, respectiv, inviolabilitatea proprietãţii private, ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 care reglementeazã tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 privind protecţia proprietãţii private şi celor ale art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Prevederile legale criticate stabilesc regimul proprietãţii publice, dezvoltand şi precizând conţinutul dispoziţiei art. 135 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãreia "Bunurile proprietate publica sunt inalienabile". În temeiul acestui principiu constituţional, dezvoltat prin dispoziţiile <>art. 11 din Legea nr. 213/1998 , bunurile care fac obiect al proprietãţii publice sunt scoase din circuitul civil general. Or, este evident ca inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publica impune nu numai soluţia interdicţiei înstrãinãrii lor, ci, ca o consecinta, şi imposibilitatea dobândirii acestora de cãtre terţi prin oricare alt mod de dobândire reglementat de lege.
În consecinta, din analiza comparativa a dispoziţiilor legale criticate şi a prevederilor constituţionale invocate în susţinerea exceptiei nu rezulta ca <>art. 11 din Legea nr. 213/1998 ar incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 41 şi ale art. 135 alin. (1) şi (6).
În legatura cu invocarea, în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, a art. 20 din Constituţie, Curtea constata ca autorii exceptiei nu au indicat nici un tratat internaţional privind drepturile omului care sa fi fost încãlcat de prevederile criticate. Excepţia este, sub acest aspect, nemotivatã, nefiind deci respectate dispoziţiile <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Din examinarea dispoziţiilor legale criticate, Curtea retine ca nu este restrâns dreptul reclamanţilor la intentarea unei acţiuni în revendicare, ci, astfel cum s-a mai arãtat, se statueazã asupra regimului proprietãţii statului privind bunurile ce fac obiectul domeniului public, o data ce acestea au fost astfel declarate şi încadrate. În aceste condiţii nu este încãlcat nici accesul la justiţie al celor interesaţi, principiu prevãzut de art. 21 din Constituţie, şi nici principiul constituţional al egalitãţii în drepturi.
De altfel, Curtea observa ca, în cauza, ceea ce se judeca la instanta este acţiunea în revendicare a unui teren. Or, sub acest aspect, <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, a stabilit, la art. 5 alin. (1), ca "Aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, cai de comunicaţii [...]", iar la alin. (2) al aceluiaşi articol s-a prevãzut ca "Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacã, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public".
Pe de alta parte, este de menţionat ca <>Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, la art. 8 alin. (1), ca "Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile al cãror regim juridic este reglementat prin <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 ".
Curtea nu poate retine nici încãlcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, în condiţiile în care autorilor exceptiei nu li s-a restrâns, prin prevederile legale criticate, exerciţiul vreunuia dintre drepturile sau libertãţile înscrise în Constituţie.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicatã de Vasilichia Nadu, Denisa Radu Copaceni şi Ilina-Minola-Magdalena Mirea în Dosarul nr. 988/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 aprilie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
