Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 142 din 8 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 si art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 330 din 20 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Gheorghe Ciocau în Dosarul nr. 9.781/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei şi Maria Dumitrescu, prin mandatarul Sorin-Mugur Dumitrescu, constatandu-se lipsa celorlalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia, arãtând ca dispoziţiile art. 23 şi ale <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, dispoziţii care impun schimbul obligatoriu de locuinta, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 20, 22, 26, 43 şi 54, precum şi prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Mandatarul celeilalte pãrţi prezente solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, în legatura cu care apreciazã ca a fost ridicatã pentru tergiversarea soluţionãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 9.781/2000, Judecãtoria Sectorului 1, municipiul Bucureşti, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Gheorghe Ciocau într-o cauza având ca obiect evacuarea acestuia prin schimb obligatoriu de locuinta, în temeiul dispoziţiilor de lege criticate.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16, 20, 22, 26, 43 şi 54 din Constituţia României, prevederilor art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiilor art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În argumentarea exceptiei se susţine ca prin reglementarea în regim de ordonanta de urgenta a raporturilor dintre chiriaşi şi proprietarii cãrora le-au fost retrocedate imobilele "au fost create grave tensiuni sociale, fiind aduse atingeri drepturilor constituţionale recunoscute persoanelor". Astfel, se considera ca schimbul fortat de locuinţe, stabilit prin dispoziţiile art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , incalca principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, aducând atingere şi prevederilor unor acte internaţionale la care România este parte şi care consfinţesc dreptul persoanelor la securitate socialã, la asigurarea stabilitatii locuinţei şi chiar dreptul la locuinta. Se mai arata ca normele criticate aduc "grave atingeri dreptului la integritate fizica şi psihicã" al chiriaşilor, incalcandu-se în acest fel art. 22 din Constituţie. De asemenea, se susţine şi încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la obligaţia statului de a lua mãsuri de protecţie socialã realã spre a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent.
Judecãtoria Sectorului 1, municipiul Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile ordonanţei respecta toate dispoziţiile constituţionale ce vizeazã drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, jurisprudenta care îşi menţine valabilitatea şi în cauza de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acesteia.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi sa obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.
(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate, sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp persoana.
(3) Dacã locuinta oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial.";
- Art. 24: "(1) Chiriaşul nu este obligat sa se mute, dacã în locuinta care i se oferã în schimb nu i se asigura suprafata locuibilã şi numãrul de camere la care este îndreptãţit conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanta de urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafata locuibilã sau un numãr de camere mai mare decât cele la care este îndreptãţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenta sau decât cele pe care le deţine cu chirie şi nici condiţii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmeazã sa se mute.
(2) Nu i se va putea cere chiriaşului sa se mute într-o locuinta insalubra şi nici sa accepte o locuinta lipsitã de dependintele strict necesare - bucatarie, baie, WC -, prevãzute în contractul de închiriere a locuinţei din care urmeazã sa se mute.
(3) Chiriaşul nu va putea însã sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferitã este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datoritã felului diferit de încãlzire, ca nu are scara de serviciu sau ca are dependintele în folosinta comuna, în mãsura în care îi este asigurata utilizarea lor, ca nu are curte ori datoritã etajului la care se afla locuinta oferitã în schimb.
(4) În cazul în care locuinta din care urmeazã sa se mute chiriaşul are şi garaj, acesta poate fi evacuat şi din garaj, chiar dacã proprietarul nu îi oferã chiriaşului un alt garaj la schimb."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 20, 22, 26, 43 şi 54, dispoziţii care prevãd:
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia romana şi domiciliul în ţara.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 26: "(1) Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
- Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenta medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenta socialã prevãzute de lege.";
- Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine, de asemenea, ca dispoziţiile art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 incalca şi art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit cãruia: "1. Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzãtor asigurãrii sãnãtãţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrãcãmintea, locuinta, îngrijirea medicalã, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurãri independente de vointa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. Toţi copiii, indiferent dacã s-au nãscut în cadrul sau în afarã cãsãtoriei, se bucura de aceeaşi ocrotire socialã."
În sfârşit, se susţine ca prin textele de lege criticate se incalca prevederile art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevederi care stabilesc:
- Art. 9: "Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana la securitate socialã, inclusiv asigurãri sociale.";
- Art. 10: "Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc ca:
1. O ocrotire şi o asistenta cat mai larga cu putinta trebuie acordate familiei, elementul natural şi fundamental al societãţii, în special pentru întemeierea sa şi în rastimpul cat are responsabilitatea întreţinerii şi educãrii copiilor care sunt în sarcina sa. Cãsãtoria trebuie sa fie liber consimţitã de viitorii soţi.
2. O ocrotire specialã trebuie acordatã mamelor, într-o perioada de timp rezonabila, înainte şi dupã naşterea copiilor. Mamele salariate trebuie sa beneficieze, în decursul acestei perioade, de un concediu plãtit sau de un concediu beneficiind de alocaţii de securitate socialã adecvate.
3. Mãsuri speciale de ocrotire şi de asistenta trebuie luate în favoarea tuturor copiilor şi adolescentilor, fãrã nici o discriminare din motive de filiatiune sau din alte motive. Copiii şi adolescentii trebuie ocrotiţi impotriva exploatãrii economice şi sociale. Folosirea lor la lucrãri de natura a le dãuna moralitãţii sau sãnãtãţii, de a le pune viata în primejdie sau de a dãuna dezvoltãrii lor normale trebuie sancţionatã prin lege.
Statele trebuie, de asemenea, sa stabileascã limite de varsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisã şi sancţionatã prin lege.";
- Art. 11: "1. Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, inclusiv hrana, îmbrãcãminte şi locuinta suficiente, precum şi la o imbunatatire continua a condiţiilor sale de existenta. Statele pãrţi vor lua mãsuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept şi recunosc în acest scop importanta esenţialã a unei cooperãri internaţionale liber consimţite.
2. Statele pãrţi la prezentul Pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoana de a fi la adapost de foame, vor adopta, individuale şi prin cooperare internationala, mãsurile necesare, inclusiv programe concrete:
a) pentru a îmbunãtãţi metodele de producţie, de conservare şi de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice, prin difuzarea principiilor de educaţie în ce priveşte nutritia şi prin dezoltarea sau reforma regimurilor agrare, în asa fel încât sa asigure cat mai bine punerea în valoare şi utilizarea resurselor naturale;
b) pentru a asigura o repartiţie echitabila a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, ţinând seama de problemele care se pun atât ţãrilor importatoare, cat şi ţãrilor exportatoare de produse alimentare.";
- Art. 12: "1. Statele pãrţi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoana de a se bucura de cea mai buna sãnãtate fizica şi mintalã pe care o poate atinge.
2. Mãsurile pe care statele pãrţi la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurãrii exercitãrii depline a acestui drept vor cuprinde mãsurile necesare pentru a asigura:
a) scãderea mortalitatii nou-nascutilor şi a mortalitatii infantile, precum şi dezvoltarea sanatoasa a copilului;
b) îmbunãtãţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale;
c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi ale altora, precum şi lupta impotriva acestor maladii;
d) crearea de condiţii care sa asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boala."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate critica dispoziţiile art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, sustinand, în esenta, ca schimbul obligatoriu de locuinta reglementat de aceste texte contravine prevederilor constituţionale şi internaţionale menţionate anterior.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã.
<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constituţionalitãţii lor. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, respingând excepţia de neconstituţionalitate în susţinerea cãreia se invocau, în esenta, aceleaşi argumente şi încãlcarea unora dintre textele constituţionale invocate şi în cauza de fata, precum şi încãlcarea art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, Curtea a reţinut: prevederile ordonanţei criticate nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece egalitatea între cetãţeni nu impiedica stabilirea unor restrictii sau limitãri ale dreptului de proprietate, iar cu privire la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20, coroborate cu ale art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, s-a statuat ca "Guvernul a avut în vedere tocmai apãrarea acestor drepturi fundamentale ale omului, ratiunea adoptãrii ordonanţei fiind protecţia chiriaşilor şi prelungirea contractelor de închiriere". De asemenea, pentru aceste din urma argumente "Curtea retine ca nu au fost lezate nici dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţie, prin care se consacra obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent". S-a mai reţinut ca referirile la art. 54 din Constituţie sunt irelevante, întrucât nici o dispoziţie a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu pune în discuţie exercitarea cu buna-credinţa a unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
Asa fiind, ca urmare a constatãrii prin decizia menţionatã a constituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, prin raportare la unele dintre prevederile constituţionale şi internaţionale despre care şi în prezenta cauza se pretinde ca au fost incalcate şi întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea celor anterior statuate, rezulta ca sunt constituţionale şi prevederile art. 23 şi art. 24 din ordonanta criticata prin prezenta excepţie.
Sub un alt aspect Curtea Constituţionalã constata ca prevederile art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , reglementand schimbul obligatoriu de locuinta, nu incalca, asa cum susţine autorul exceptiei de neconstituţionalitate, art. 22 şi 26 din Constituţie, deoarece acestea cuprind dispoziţii privind "Dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã" şi, respectiv, "Viata intima, familialã şi privatã". De aceea şi aceasta critica urmeazã sa fie respinsã.
În sfârşit, Curtea constata ca art. 9-12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, invocate, de asemenea, în susţinerea neconstitutionalitatii art. 23 şi art. 24 din ordonanta, nu conţin dispoziţii pe baza cãrora sa se ajungã la interzicerea schimbului obligatoriu de locuinta şi, în consecinta, aceasta critica nu poate fi primitã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 şi <>art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Gheorghe Ciocau în Dosarul nr. 9.781/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1, municipiul Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 mai 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
