Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 142 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 673^1 si art. 673^8 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 14 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sãndina Crãciun în Dosarul nr. 1.631/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2006 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii la data de 14 februarie 2006 şi apoi la data de 21 februarie 2006, datoritã imposibilitãţii constituirii legale a completului de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.631/2005, Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sãndina Crãciun cu ocazia soluţionãrii unui recurs civil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedurã civilã limiteazã accesul liber la justiţie şi soluţionarea echitabilã şi într-un termen rezonabil a cauzei, pe baza unei încheieri de admitere în principiu, care are autoritate de lucru judecat, înaintea judecãrii cauzei pe fond, prin aceasta creându-se un privilegiu nepermis într-un stat de drept, în favoarea unei pãrţi procesuale favorizate de încheierea de admitere în principiu. În opinia autorului excepţiei, reglementãrile criticate contravin şi <>art. 3 din Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , prin care s-a statuat cã liberul acces la justiţie se realizeazã numai în respectul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, astfel încât orice excludere care ar avea semnificaţia încãlcãrii egalitãţii de tratament juridic este neconstituţionalã.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia civilã apreciazã cã dispoziţiile procedurale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , reglementeazã situaţia încheierilor prevãzute de art. 673^6 şi 673^7 din Codul de procedurã civilã, care pot fi atacate cu apel sau cu recurs odatã cu fondul, acestea fiind supuse aceloraşi cãi de atac ca şi hotãrârea pronunţatã asupra fondului cauzei. Aşa fiind, textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei, în susţinerea acestui punct de vedere Guvernul invocând jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume <>Decizia nr. 52/2003 .
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã dispoziţiile art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedurã civilã nu contravin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât instituirea unor reguli speciale privind procedura împãrţelii judiciare nu aduce atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Dispoziţiile de lege criticate nu încalcã nici prevederile art. 20 şi 21 din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât nu conţin norme contrare dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 673^1 şi 673^8 din Codul de procedurã civilã, introduse prin <>art. I pct. 222 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ordonanţã aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin <>art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, textul art. 673^8 din Codul de procedurã civilã fiind preluat, cu un conţinut identic, în <>Legea nr. 219/2005 .
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 673^1: "Judecarea oricãrei cereri de împãrţealã privind bunuri asupra cãrora pãrţile au un drept de proprietate comunã se face cu procedura prevãzutã în capitolul de faţã, în afara cazurilor în care legea stabileşte o altã procedurã.";
- Art. 673^8: "Încheierile prevãzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, dupã caz, cu recurs odatã cu fondul, fiind supuse aceloraşi cãi de atac ca şi hotãrârea datã asupra fondului procesului."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. În opinia autorului excepţiei sunt încãlcate, de asemenea, şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate fac parte din cap. VII^1 al Codului de procedurã civilã, care reglementeazã întreaga procedurã a împãrţelii judiciare ce are ca finalitate ieşirea din starea de indiviziune, procedurã în urma cãreia fiecare copãrtaş devine proprietar exclusiv al unei anumite pãrţi concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietãţii.
Astfel, dispoziţiile art. 673^1 din Codul de procedurã civilã constituie norme de procedurã ce stabilesc cadrul general privind judecarea oricãrei cereri de împãrţealã privind bunuri asupra cãrora pãrţile au un drept de proprietate comunã. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, însã, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile art. 673^1 din Codul de procedurã civilã contravin art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor justiţiabililor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
De asemenea, nu poate fi primitã nici susţinerea privind încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 20 şi 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în condiţiile în care drepturile şi interesele pãrţilor sunt examinate de instanţa de judecatã, în cadrul unui proces civil desfãşurat cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale, iar împotriva hotãrârilor pronunţate se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege - inclusiv împotriva încheierii de admitere în principiu.
Cu privire la cel de-al doilea text de lege criticat, Curtea constatã cã autorul excepţiei criticã soluţia legislativã prevãzutã de dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã, în forma în care au fost introduse prin <>art. I pct. 222 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 . Potrivit acestor dispoziţii, încheierile de admitere în principiu prevãzute de art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 din Codul de procedurã civilã puteau fi atacate cu apel mai înainte de pronunţarea hotãrârii, dacã apelul privea stabilirea calitãţii de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecãruia ori masa bunurilor supuse împãrţelii. Dacã aceste încheieri nu erau atacate cu apel în ceea ce priveşte situaţiile menţionate, ele nu mai puteau fi supuse apelului odatã cu hotãrârea asupra fondului procesului.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã au fost modificate prin <>art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 65/2004 , care nu a mai preluat soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei, încheierile putând fi atacate cu apel sau, dupã caz, cu recurs odatã cu fondul, fiind supuse aceloraşi cãi de atac ca şi hotãrârea datã asupra fondului procesului. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, a rãmas fãrã obiect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Sãndina Crãciun în Dosarul nr. 1.631/2005 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia civilã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
