Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 141 din 8 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 110 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 si 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte si ale art. 23 din Legea locuintei nr. 114/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 348 din 19 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicatã de Mariana Şchiopu în Dosarul nr. 9.895/105/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã asupra faptului cã partea Anca Desiana Gheorghiu a depus o cerere scrisã prin care solicitã judecarea în lipsã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 9.895/105/2006, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 110 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996.
Excepţia a fost invocatã de Mariana Şchiopu într-un dosar având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate instituie mãsuri discriminatorii împotriva chiriaşilor, deşi cetãţenii sunt egali în faţa legii, iar statul are obligaţia de a lua mãsuri concrete de protecţie socialã. Autorul aratã cã exerciţiul dreptului de locaţiune recunoscut de lege trebuie sã beneficieze de un tratament egal cu exerciţiul dreptului de proprietate, de asemenea protejat de lege. Dreptul de locaţiune are un conţinut complex, care implicã, între altele, stabilirea domiciliului şi dreptul la respectarea vieţii private. În opinia autorului, dispoziţiile legale criticate contravin art. 25 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prin aceea cã dreptul la un trai corespunzãtor cuprinde, printre altele, dreptul la o locuinţã corespunzãtoare.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, pe de o parte, textul vizat din Codul de procedurã civilã nu presupune cã, prin introducerea acţiunii înainte de termen, debitorul ar fi decãzut din beneficiul termenului, hotãrârea obţinutã înainte de termen putând fi pusã în executare numai la scadenţã, iar, pe de altã parte, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 s-au stabilit termene şi condiţii exprese pentru protecţia chiriaşilor, precum prelungirea şi încheierea anumitor contracte de închiriere, astfel cã din redactarea articolelor legale menţionate nu rezultã mãsuri discriminatorii împotriva chiriaşilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 110 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 241/2001, cu modificãrile ulterioare, şi ale art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, texte de lege care au urmãtorul cuprins:
- Art. 110 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã: "Cererea pentru predarea unui nemişcãtor, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi fãcutã înainte de împlinirea acestui termen. [...]
Preşedintele mai poate încuviinţa, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de câte ori va socoti cã cererile sunt îndreptãţite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubã însemnatã pe care acesta ar încerca-o dacã ar aştepta împlinirea termenului.";
- Art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioadã de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "Prelungirea contractelor de închiriere, realizatã în baza prevederilor art. 1, rãmâne valabilã şi în cazul redobândirii imobilelor respective de cãtre foştii proprietari sau de moştenitorii acestora dupã intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.";
- Art. 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã sau de la deschiderea rolului fiscal, dupã caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului chiriaş, prin executorul judecãtoresc, data şi locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat cã comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificãrii.
(3) În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunicã proprietarului cã nu cere sã încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sã îi predea proprietarului locuinţa pe bazã de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificãrii prevãzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înãuntrul acestui termen îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "(1) Nerespectarea de cãtre proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pânã la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei pânã la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocatã de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
- Art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplicã:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinţã corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publicã;
c) chiriaşului care refuzã sã preia în folosinţã o altã locuinţã pusã la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sã încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat locuinţa fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situatã aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibilã convieţuirea sau împiedicã folosirea normalã a locuinţei;
j) chiriaşilor rezidenţi în strãinãtate care, fãrã a fi detaşaţi, nu au mai folosit locuinţa mai mult de un an fãrã întrerupere.";
- Art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţã chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadã, dacã pãrţile nu modificã prin acord expres durata închirierii.
(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru urmãtoarele motive:
a) locuinţa este necesarã pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, pãrinţilor ori copiilor oricãruia dintre aceştia, numai dacã sunt cetãţeni români cu domiciliul în România;
b) locuinţa urmeazã sã fie vândutã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;
d) în cazurile prevãzute la art. 13 lit. f)-i).
(3) Proprietarul este obligat sã îi notifice chiriaşului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puţin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situaţiile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b). În cazurile prevãzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
(4) Sunt permise mai multe reînnoiri succesive.
(5) Chiriaşul este obligat sã pãrãseascã locuinţa în termen de 60 de zile de la expirarea termenului contractual, dacã locaţiunea nu s-a reînnoit. Chiriaşul este obligat sã plãteascã întreaga chirie, precum şi toate cheltuielile pentru servicii şi întreţinere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuinţa.";
- Art. 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "(1) Proprietarii au dreptul sã cearã şi sã obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinţã pe calea unui schimb obligatoriu.
(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sã punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinţã în aceeaşi localitate sau într-o altã localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Dacã locuinţa oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial.";
- Art. 23 din Legea nr. 114/1996: "În cazul în care pãrţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat sã pãrãseascã locuinţa la expirarea termenului contractual."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului, art. 44 alin. (1) şi (7) privind dreptul de proprietate şi art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertãţilor din Constituţie, precum şi art. 25 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 110 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 528 din 13 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 9 iulie 2008, Curtea a reţinut cã posibilitatea proprietarului de a-şi manifesta voinţa, înainte de împlinirea termenului, privind încetarea raporturilor de locaţiune la termenul pentru care a fost încheiat contractul nu îl prejudiciazã pe locatar, având în vedere cã acesta are în continuare folosinţa imobilului pânã la expirarea termenului, dacã locaţiunea este încheiatã în condiţiile legii.
Curtea a mai reţinut cã legiuitorul a prevãzut însã posibilitatea proprietarului de a cere încetarea raporturilor de locaţiune, dacã existenţa acestora ar duce la producerea unor pagube pentru proprietar înainte de expirarea termenului contractului.
De asemenea, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Decizia nr. 97 din 18 mai 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Decizia nr. 139 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 iunie 2001, Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 21 februarie 2005, şi Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea s-a pronunţat asupra Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblul sãu, precum şi asupra unora dintre articolele ei, printre care şi textele criticate în cauza de faţã.
În aceste decizii, Curtea a decis cã mãsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999, îşi au temeiul constituţional în art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe de urgenţã fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicãrii Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodatã posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului sãu de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.
Cu privire la conţinutul noţiunii "nivel de trai decent", Curtea a reţinut cã acesta nu este definit de Constituţie, dar el trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementãrile internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi 20 din Constituţie. În acest sens, potrivit art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzãtor cuprinde printre altele şi dreptul la locuinţã. În acelaşi sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevãzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, se referã, în mod expres, şi la locuinţã. Astfel cã legiuitorul, dând curs acestor dispoziţii, este îndreptãţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sã ţinã seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o locuinţã, realizând un echilibru între cele douã comandamente constituţionale.
Referitor la dispoziţiile art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, prin Decizia nr. 136 din 5 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2009, Curtea a statuat cã, "potrivit prevederilor art. 23, în cazul în care pãrţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat sã pãrãseascã locuinţa la expirarea termenului contractual. Aşadar, dacã pentru contractele în cauzã nu a operat prorogarea legalã, la expirarea termenului prevãzut în contract înceteazã dreptul de folosinţã al chiriaşului, instanţa urmând sã dispunã evacuarea lui.
Reînnoirea contractului de închiriere ar fi putut interveni numai prin convenţia pãrţilor, înţelegerea lor în acest sens putând fi expresã sau tacitã, aceasta din urmã rezultând din folosinţa locuinţei de cãtre chiriaş, dacã locatorul nu s-a opus continuãrii raporturilor de locaţiune prin anunţarea concediului înainte de expirarea termenului contractual sau dacã relocaţiunea tacitã nu a fost exclusã printr-o clauzã expresã din contractul iniţial.
Prin urmare, prevederile de lege criticate, reglementând un caz de încetare a contractului de locaţiune prin voinţa pãrţilor, nu pot fi contrare dispoziţiilor constituţionale".
Curtea Constituţionalã mai reţine cã în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003 şi în Decizia nr. 136 din 5 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 6 mai 2009, a statuat cã reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietãţii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã prin deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicatã de Mariana Şchiopu în Dosarul nr. 9.895/105/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
