Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 141 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 19 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Cristian Gabriel Seceanu în Dosarul nr. 2.744/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Ministerul Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, pentru aceleaşi motive care fundamenteazã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.744/4/2007, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Cristian Gabriel Seceanu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã "situaţia juridicã ce se configureazã şi pe care doar Curtea Constituţionalã o poate împiedica este aceea cã persoanele faţã de care s-a luat mãsura administrativã a conducerii la sediul Poliţiei conform <>art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, dar care nu au calitatea de învinuit sau inculpat cerutã de art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, nu se bucurã de garanţiile prevãzute de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 3 din Convenţia Europeanã a Drepturilor Omului". Se aratã cã "în acest fel pot lua naştere situaţii ca cea din prezenta cauzã, în care o persoanã lipsitã de libertate sã fie interogatã şi chiar sã i se ia declaraţii scrise fãrã a i se pune în vedere cã are dreptul de a nu declara nimic şi chiar sã-şi angajeze un avocat. Mai mult [...], se poate susţine cã probele obţinute [...] sunt legale din moment ce la momentul obţinerii lor respectiva persoanã nu avea calitatea de învinuit sau inculpat, asistenţa juridicã nefiind deci obligatorie". Se concluzioneazã în sensul cã actuala redactare a art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã are ca efect privarea anumitor categorii de indivizi de garanţiile prevãzute de normele constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În opinia instanţei, împrejurarea cã fãptuitorul reţinut şi condus la sediul poliţiei conform <>art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 nu este enumerat de textul de lege criticat între cazurile în care asistenţa juridicã este obligatorie nu contravine art. 24 din Constituţie, întrucât fãptuitorul nu este parte în procesul penal şi, prin urmare, nu este titular de drepturi şi obligaţii procesual-penale. De asemenea, întrucât fãptuitorul nu este persoanã acuzatã în sensul art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aceste dispoziţii ale Convenţiei nu sunt eludate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Aratã cã, "înainte de începerea procesului penal, nu se poate vorbi de învinuit, cel care a sãvârşit infracţiunea fiind fãptuitor, fãrã a avea încã o calitate procesualã, calitate pe care o primeşte numai o datã cu pornirea procesului penal, şi anume a urmãririi penale. Or, unei persoane situate în afara procesului penal nu i se poate acorda dreptul la asistenţã juridicã, pentru cã altfel s-ar încãlca tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Învinuitul sau inculpatul are dreptul sã fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecãţii, iar organele judiciare sunt obligate sã-i aducã la cunoştinţã acest drept.
Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege".
Autorul excepţiei susţine cã normele criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil - drepturile acuzatului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã prevederile art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, în raport de aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, sub aspectul garantãrii dreptului la apãrare în tot cursul procesului penal, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003, şi nr. 582 din 3 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005. Cu acele ocazii, Curtea a statuat cã nu existã nicio contradicţie între art. 171 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi prevederile art. 24 din Constituţie, deoarece textul de lege menţionat reglementeazã în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apãrare.
De asemenea, asupra constituţionalitãţii art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 7 din 20 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 aprilie 2000, nr. 533 din 13 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, şi nr. 600 din 21 septembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, cã acestea nu încalcã dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
Soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Cristian Gabriel Seceanu în Dosarul nr. 2.744/4/2007 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
