Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 141 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 199 din 22 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã şi Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.247D/2006 şi nr. 2.315D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.315D/2006 la Dosarul nr. 2.247D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 18 octombrie 2006 şi din 25 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.556/302/2006 şi nr. 11.471/302/2006, Tribunalul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. 1 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã în dosarele de mai sus de Viorel Vlad.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii. În acest sens aratã cã un condamnat la pedeapsa închisorii mai micã de 10 ani, care, din cauza stãrii de sãnãtate, nu poate fi folosit la muncã, nu poate beneficia de fracţia de 1/2 prevãzutã la art. 59 alin. 2 din Codul penal, pe când condamnatul apt de muncã nu mai este ţinut de fracţia de 2/3 din pedeapsa închisorii mai micã de 10 ani. Prin urmare, considerã cã, pentru a elimina discriminarea, ar trebuia ca beneficiul prevãzut de art. 59 alin. 2 din Codul penal sã se aplice şi condamnaţilor care nu sunt apţi de muncã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã opineazã cã dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Astfel, prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal încalcã, pe lângã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, şi pe cele ale art. 50 potrivit cãrora persoanele cu handicap se bucurã de protecţie socialã. În concluzie, textul legal criticat instituie o discriminare pe motive de sãnãtate între cetãţeni.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fãrã diferenţieri pe considerente arbitrare.
De altfel, este atributul legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordatã liberarea condiţionatã, acesta nefiind un drept al condamnaţilor, ci doar o vocaţie pe care aceştia o au. Principiul egalitãţii nu înseamnã eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul penal, cu denumirea marginalã Liberarea condiţionatã în cazuri speciale, care au urmãtorul conţinut: "Condamnatul care, din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze, nu a fost niciodatã folosit la muncã ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat, dupã executarea fracţiunilor de pedeapsã arãtate în art. 59 sau, dupã caz, în art. 59^1, dacã dã dovezi temeinice de disciplinã şi de îndreptare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 187 din 2 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arãtate.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Viorel Vlad în Dosarul nr. 10.556/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã şi Dosarul nr. 11.471/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
