Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 140 din 23 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si ale art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi ale <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Isaie Bujor şi Viorica Bujor în Dosarul nr. 7.048/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. La apelul nominal se prezintã Gheorghe Goia, personal şi în calitate de administrator al Societãţii Comerciale "ARM IMPEX" - S.R.L. din Cluj-Napoca, şi Societatea Comercialã "Electrica Transilvania Nord" - S.A. - Sucursala Cluj, prin avocat, lipsind autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Gheorghe Goia solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a fost formulatã de cãtre autori, respectiv cu privire la art. 16 alin. (4), art. 18, art. 19 alin. (3) şi la <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , iar nu doar referitoare la primele trei dispoziţii din legea menţionatã, întrucât toate aceste prevederi aduc atingere dreptului constituţional privind garantarea proprietãţii private. Avocatul Societãţii Comerciale "Electrica Transilvania Nord" - S.A. - Sucursala Cluj susţine respingerea excepţiei, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, în speţã fiind aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza finalã din Legea fundamentalã, potrivit cãruia conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite prin lege. Întrucât operaţiunile de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã a persoanelor fizice nu au caracterul unei exproprieri sau naţionalizãri, invocarea art. 44 alin. (3) din Constituţia republicatã nu are relevanţã în soluţionarea excepţiei. În ceea ce priveşte raportarea la art. 53 din Constituţia republicatã, se apreciazã cã restrângerea adusã dreptului de proprietate privatã întruneşte cerinţele impuse de norma constituţionalã, respectiv este prevãzutã de lege, este necesarã pentru realizarea activitãţilor în domeniul electric şi termoelectric, este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu are caracter discriminatoriu, respectând art. 16 din Constituţia republicatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1), a stabilit nişte limite rezonabile ale exerciţiului acestui drept în considerarea interesului public general, restrângeri care nu afecteazã însãşi existenţa dreptului.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 27 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.048/2003, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Isaie Bujor şi Viorica Bujor. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile art. 16 alin. (4), art. 18 şi ale <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 sunt neconstituţionale, deoarece titularul dreptului de uz nu poate fi decât o persoanã fizicã, iar instituirea dreptului de servitute reclamã douã condiţii, şi anume: existenţa a douã fonduri, douã imobile nominalizate prin douã numere topografice diferite, cãrţi funciare diferite şi numere cadastrale diferite; existenţa a doi proprietari diferiţi, posesori ai celor douã fonduri sau imobile. Se considerã cã în cazul Societãţii Comerciale "Electrica Transilvania Nord" - S.A. nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea dreptului de uz şi dreptului de servitute şi cã textele de lege criticate încalcã prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţia republicatã. În argumentarea criticii se susţine şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 318/2003 , întrucât acestea sunt considerate a contraveni principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private indiferent de titular. Judecãtoria Cluj-Napoca apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi ale <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 este neîntemeiatã, întrucât, chiar dacã dispoziţiile legale criticate instituie unele restricţii în exercitarea dreptului de proprietate, acestea sunt justificate de ocrotirea interesului general al cetãţenilor. De altfel, art. 16 din Legea nr. 318/2002 prevede cã, în cazul în care, cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor energetice, titularii de licenţã au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile stabilite de lege. Pe de altã parte, textele de lege criticate nu instituie o discriminare între titularii dreptului de proprietate, restricţiile exerciţiului acestui drept impunându-se tuturor, în egalã mãsurã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 318/2003 , instanţa a apreciat cã acestea nu au relevanţã pentru soluţionarea cauzei şi a respins critica cu un atare obiect. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului. Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate prevãd condiţiile şi modul de utilizare a terenurilor pe care se gãsesc capacitãţi energetice, luând în considerare necesitatea desfãşurãrii normale a serviciului public de furnizare a energiei electrice, pe de o parte, şi protejarea proprietãţii private a terenurilor afectate acestui serviciu public, pe de altã parte. Reglementãrile se încadreazã în mãsurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor statului referitoare la "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã", prevãzute la art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia republicatã şi sunt în concordanţã cu prevederile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece nu fac distincţie în raport cu titularul dreptului de proprietate privatã al terenului. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile art. 16 alin. (4), art. 18, art. 19 alin. (3) şi ale <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 318/2003 sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, operaţiunile de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã a persoanelor fizice nu au caracterul unei exproprieri, naţionalizãri sau unei treceri silite în proprietatea publicã a acestor terenuri, procedura exproprierii, precum şi situaţiile în care solicitantul autorizaţiei pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacitãţii energetice poate sã cumpere terenul aflat în proprietatea privatã a persoanelor fizice fiind expres prevãzute de <>art. 20 din Legea nr. 318/2003 . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (4): "Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora. Dacã cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor energetice, titularii de licenţã au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile prezentei legi."; - Art. 18: "(1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrãrilor necesare realizãrii sau retehnologizãrii de capacitãţi energetice se întinde pe durata necesarã executãrii lucrãrilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul autorizaţiei de înfiinţare, cu respectarea prevederilor legale, poate: a) sã depoziteze pe terenurile proprietate privatã materiale, echipamente, utilaje, instalaţii; b) sã desfiinţeze culturi sau plantaţii, construcţii sau alte amenajãri existente ori numai sã le restrângã, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã, în condiţiile legii; c) sã îndepãrteze materiale, sã capteze apa, în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare; d) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea, sã amplaseze birouri şi locuinţe de şantier; e) sã opreascã ori sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã. (2) Dreptul de uz prevãzut la alin. (1) înceteazã înaintea expirãrii duratei stabilite pentru executarea lucrãrilor sau înaintea acestui termen, la data terminãrii anticipate a lucrãrilor sau la data sistãrii acestora şi renunţãrii la autorizaţii. Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificatã de îndatã proprietarului. (3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii energetice se întinde pe toatã durata funcţionãrii capacitãţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. În exercitarea acestui drept, titularul licenţei poate: a) sã depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii; b) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea; c) sã desfiinţeze sau sã reducã culturi, plantaţii sau alte amenajãri existente şi sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura şi pe durata strict necesare executãrii operaţiilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. (4) Titularul licenţei este obligat sã înştiinţeze în scris proprietarul bunurilor, terenurilor sau activitãţilor care vor fi afectate ca urmare a lucrãrilor la capacitãţile energetice, cu excepţia cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarii sunt înştiinţaţi în termenul cel mai scurt. (5) Titularul licenţei este obligat sã plãteascã proprietarilor despãgubirea cuvenitã pentru pagubele produse, sã degajeze terenul şi sã-l repunã în situaţia anterioarã, în cel mai scurt timp posibil. (6) Servitutea de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã cuprinde dreptul de acces şi de executare a lucrãrilor la locul de amplasare a capacitãţilor energetice cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii şi avarii. (7) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activitãţi desfãşurate în zona de executare a lucrãrilor de realizare sau retehnologizare de capacitãţi energetice, precum şi a operaţiilor de revizie sau reparaţie la capacitatea în funcţiune, titularul autorizaţiei sau al licenţei are dreptul de a obţine restrângerea sau sistarea, pe toatã durata lucrãrilor, a activitãţilor desfãşurate în vecinãtate de alte persoane. În acest caz persoanele afectate vor fi înştiinţate, în scris, despre data începerii, respectiv finalizãrii lucrãrilor. (8) La încetarea exercitãrii drepturilor prevãzute la art. 16 alin. (2), titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv titularul licenţei, este obligat sã asigure degajarea terenului şi repunerea lui în situaţia iniţialã. (9) Dreptul de acces la utilitãţile publice, prevãzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizaţiei sau al licenţei cu bunã-credinţã şi în mod rezonabil, fãrã a prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilitãţi publice."; - Art. 19 alin. (3): "Asupra terenurilor aflate în proprietatea terţilor, cuprinse în zonele de protecţie şi de siguranţã, se stabileşte drept de servitute legalã." Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut: - Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular." În ceea ce priveşte solicitarea formulatã cu ocazia dezbaterii cauzei referitoare la exercitarea controlului de constituţionalitate şi asupra prevederilor <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , Curtea constatã cã instanţele judecãtoreşti au competenţa ca, în condiţiile legii, sã constate, printr-o încheiere motivatã, cã o excepţie de neconstituţionalitate este admisibilã sau inadmisibilã, cu consecinţa suspendãrii cauzei şi a sesizãrii Curţii Constituţionale în vederea soluţionãrii criticii astfel formulate. Or, procedând la examinarea excepţiei sub acest aspect, Judecãtoria Cluj-Napoca a apreciat ca fiind nerelevante pentru soluţionarea litigiului criticile referitoare la <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 318/2003 , sesizând Curtea Constituţionalã, potrivit <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, numai cu privire la dispoziţiile art. 16 alin. (4), art. 18 şi ale <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , texte de lege asupra cãrora Curtea urmeazã a se pronunţa. Analizând pe fond excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 16 alin. (4), art. 18 şi ale <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 instituie o sarcinã gratuitã care greveazã proprietãţile afectate de capacitãţi energetice pe toatã durata existenţei acestora. Aceastã sarcinã constã în obligaţia deţinãtorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite intervenţia titularilor de licenţã pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii sau remedierea avariilor, în baza drepturilor de uz şi servitute ale acestora din urmã asupra proprietãţilor respective. Aceste drepturi, stabilite potrivit art. 16 alin. (2) lit. a)-e) din lege, au ca obiect utilitatea publicã, au caracter legal şi se exercitã pe toatã durata existenţei capacitãţii energetice sau temporar, cu ocazia lucrãrilor de intervenţie. Curtea constatã cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţia republicatã, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, precum şi de cele ale art. 136 alin. (5) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principalã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Chiar dacã, prin instituirea drepturilor de uz şi servitute, titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã valorificarea fondului energetic bun public de interes naţional -, reglementarea legalã în sine nu relevã nici o contradicţie cu art. 44 alin. (2) din Constituţia republicatã referitor la garantarea proprietãţii private. Astfel, exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice, cu titlu gratuit, pe toatã durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formalã şi nici într-o expropriere de fapt, ci se limiteazã la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza "Mellacher şi alţii împotriva Austriei", 1989, o speţã referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza "Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei", 1982, aceeaşi Curte a arãtat cã, întrucât autoritãţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau sã-şi foloseascã bunurile, sã le vândã, sã le lase moştenire, sã le doneze sau sã le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat cã nu se poate asimila situaţia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacã dreptul de proprietate a pierdut în substanţa sa, el nu a dispãrut. Pe de altã parte, Curtea reţine cã art. 44 alin. (5) din Legea fundamentalã prevede expres dreptul autoritãţilor de a folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare pentru lucrãri de interes general, în condiţiile acordãrii de despãgubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii". Aceste prevederi se regãsesc în <>art. 16 din Legea nr. 318/2003 , care la alin. (6) aratã cã "Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privatã [...] se stabilesc şi se exercitã cu respectarea principiului echitãţii, a dreptului de proprietate şi a legislaţiei în vigoare". Aşa fiind, nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã, de a solicita repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. De altfel, prin <>Decizia nr. 72/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 16 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , soluţia adoptatã menţinându-şi valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4), ale art. 18 şi ale <>art. 19 alin. (3) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Isaie Bujor şi Viorica Bujor în Dosarul nr. 7.048/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
