Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 140 din 21 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6^1 alin. (2) si (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 13 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocatã de Marian Prodan în Dosarul nr. 3.750/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, asistat de apãrãtorul ales. Procedura este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin apãrãtor, solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, reiterând pe larg argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.750/44/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 , excepţie invocatã de Marian Prodan într-o cauzã privind soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 21/A/2007 a Curţii de Apel Galaţi prin care a fost desfiinţatã Sentinţa penalã nr. 258/2006 a Tribunalului Brãila şi, în rejudecare, s-a dispus înlãturarea dispoziţiilor privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevãzute de art. 64 lit. d) şi e) din Codul penal. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. Prin Sentinţa penalã nr. 258/2006 a Tribunalului Brãila s-a dispus condamnarea inculpatului Marian Prodan pentru sãvârşirea infracţiunii de trafic de influenţã. În baza <>art. 6^1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 , instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la restituirea sumelor de 35.000.000 lei, 1.000 euro şi 200 dolari sau contravaloarea acestor valute cãtre denunţãtorul Cojoc Jenicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 12 din Convenţia penalã privind corupţia. Se aratã cã dispoziţiile <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 încalcã prevederile constituţionale invocate, deoarece "persoanele care iniţiazã actul de corupere a unui funcţionar public şi care se autodenunţã beneficiazã de un regim privilegiat faţã de persoanele care se presupune cã au sãvârşit aceeaşi faptã şi care refuzã colaborarea cu anchetatorii, în sensul cã fãptuitorii din prima categorie sunt exoneraţi de rãspundere penalã, devenind martori în procesul penal, iar banii, valorile şi celelalte bunuri folosite pentru a-l determina pe funcţionarul public sã-şi traficheze funcţia le sunt restituite". De asemenea, se considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 12 din Convenţia penalã privind corupţia, care au instituit un sistem unitar pentru statele semnatare privind faptele de corupţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã considerã cã dispoziţiile <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 nu încalcã prevederile constituţionale invocate, întrucât legiuitorul, din raţiuni de politicã penalã, poate stabili anumite cauze de nepedepsire.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile <>art. 6^1 din Legea nr. 78/2000 sunt conforme cu prevederile art. 12 şi art. 22 din Convenţia penalã privind corupţia, reprezentând o transpunere a acestora în dreptul intern. De asemenea, aratã cã textul de lege criticat nu afecteazã imparţialitatea judecãtorilor şi nici nu creeazã inegalitãţi între cetãţeni.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece faptul cã legiuitorul a instituit o cauzã de nepedepsire nu vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 , faţã de prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la art. 12 din Convenţia penalã privind corupţia, considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât textul prevede incriminarea infracţiunii de trafic de influenţã, cu menţiunea expresã cã fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare, conform dreptului sãu intern.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele criticate au urmãtorul conţinut: "(2) Fãptuitorul nu se pedepseşte dacã denunţã autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire sã fi fost sesizat pentru acea faptã. [...]
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevãzut la alin. (2)."
În susţinerea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei. Se invocã totodatã prevederile art. 12 din Convenţia penalã privind corupţia, potrivit cãrora "Fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sãu intern, dacã s-a sãvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneraţie, oricui afirmã sau confirmã cã este capabil sã exercite o influenţã în luarea unei decizii de cãtre oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 şi de art. 9-11, indiferent dacã folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum şi fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneraţie, pentru o astfel de influenţã, indiferent dacã influenţa este sau nu este exercitatã ori dacã influenţa presupusã produce sau nu produce rezultatul dorit."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Parlamentului, în calitatea sa de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii conform art. 61 alin. (1) din Constituţie, îi revine îndatorirea de a stabili ce fapte constituie infracţiuni şi care este regimul sancţionator al acestora, precum şi care sunt cauzele de nepedepsire.
Prin <>art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se încrimineazã fapta celui care promite, oferã ori dã bani, daruri sau alte foloase, direct ori indirect, unei persoane care are influenţã sau lasã sã se creadã cã are influenţã asupra unui funcţionar, pentru a-l determina sã facã ori sã nu facã un act ce intrã în atribuţiile sale de serviciu. Prin încriminarea acestei fapte se realizeazã transpunerea în legislaţia internã a obligaţiei cuprinse în art. 12 din Convenţia penalã privind corupţia.
De asemenea, Convenţia penalã privind corupţia, semnatã la Strasbourg la data de 27 ianuarie 1999, care a fost ratificatã de România prin <>Legea nr. 27/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, prevede, la art. 22, intitulat "Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor", cã "Fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi alte mãsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie efectivã şi corespunzãtoare:
a) persoanelor care furnizeazã informaţii referitoare la infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaboreazã în alt mod cu autoritãţile însãrcinate cu investigaţii sau urmãriri;
b) martorilor care fac o depoziţie privind astfel de infracţiuni."
Sintagma colaboratori ai justiţiei se referã la persoane care sunt de acord sã coopereze cu organele judiciare penale, oferindu-le acestora informaţii despre aceste infracţiuni, astfel încât organele competente sã poatã investiga aceste fapte, iar cei responsabili sã fie traşi la rãspundere. Rezultã cã <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 , care stabileşte o cauzã de nepedepsire în situaţia în care fãptuitorul denunţã autoritãţii acea faptã mai înainte ca organul de urmãrire sã fi fost sesizat, este conform cu dispoziţiile art. 22 din Convenţie, reprezentând o transpunere a acestuia în dreptul intern.
Susţinerile autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi sunt nefondate, deoarece nu implicã un tratament diferenţiat faţã de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
Curtea nu poate reţine nici încãlcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã, deoarece textele de lege criticate de autorul excepţiei sunt conforme cu prevederile acestei convenţii, astfel cum s-a arãtat mai sus.
De asemenea, <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 nu contravine nici art. 124 alin. (2) din Constituţie, pentru cã nu afecteazã imparţialitatea judecãtorilor şi nici nu creeazã inegalitãţi între cetãţeni.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6^1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocatã de Marian Prodan în Dosarul nr. 3.750/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
