Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 140 din 20 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 16 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liliana Pãlimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de apãrãtor, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã soluţiile procurorului de reluare a urmãririi penale nu pot fi atacate în faţa instanţelor de judecatã. Se mai apreciazã cã textul criticat contravine art. 1 alin. (4) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 16, 21, 53 şi 124 din Constituţie, datoritã existenţei sistemului discreţionar al parchetului, care poate abuza de puterea sa prin soluţiile succesive de reluare a urmãririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât, în realitate, se doreşte modificarea textului dedus controlului de constituţionalitate. În subsidiar, apreciazã cã în toate cazurile când procurorul spune dreptul existã o cenzurã din partea instanţei de judecatã, însã toate celelalte acte ale sale nu sunt supuse acestui control. Totodatã, se mai susţine cã o situaţie de fapt particularã, precum cea din speţã, nu poate prejudicia cu nimic asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 30.056/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liliana Pãlimariu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva sentinţei prin care s-a respins ca inadmisibilã plângerea formulatã împotriva unei ordonanţe de infirmare a scoaterii de sub urmãrire penalã.
În motivarea excepţiei autorul acesteia apreciazã, în esenţã, cã textul legal criticat încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale sus-menţionate, întrucât nu toate persoanele nemulţumite pot ataca un act al procurorului, discriminarea dintre acestea se produce datoritã limitãrii soluţiilor ce pot fi atacate în justiţie, jocul soluţiilor de neîncepere şi reluare a urmãririi penale nu asigurã un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, se produce o restrângere a dreptului de a exercita calea de atac a plângerii în justiţie şi justiţia nu se înfãptuieşte prin instanţele de judecatã, nemaifiind unicã, egalã şi imparţialã pentru toţi. Se mai aratã cã, neputându-se cenzura actele procurorului, care se aflã în subordinea ministrului justiţiei, în faţa instanţelor judecãtoreşti, se încalcã prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În susţinerea acestei opinii, se aratã cã textul contestat este expresia <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 şi reglementeazã într-o manierã unitarã controlul asupra mãsurilor luate şi a actelor efectuate de procuror, finalizate prin soluţii de netrimitere în judecatã, asigurând verificarea acestora de cãtre instanţa de judecatã. Acest control exercitat prin instanţele judecãtoreşti, fiind esenţa accesului liber la justiţie, asigurã toate garanţiile procesuale. Totodatã, se invocã, în susţinerea opiniei prezentate, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textul criticat nu cuprinde nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fãrã nicio discriminare, şi asigurã accesul la justiţie în cauzele în care procurorul a emis acte de netrimitere în judecatã. Se mai apreciazã cã pãrţile care se plâng împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecatã au posibilitatea sã demonstreze atât caracterul incomplet al urmãririi penale, cât şi aprecierea eronatã a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisã de procuror. Totodatã, se susţine cã textul contestat este o concretizare a principiului constituţional al realizãrii justiţiei prin instanţele judecãtoreşti.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate, dar cu pãstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au urmãtorul cuprins:
"Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. Plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, respectiv supremaţia Constituţiei, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) privind instanţele judecãtoreşti.
Totodatã, se considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 par. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate criticã reglementarea art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, întrucât nu asigurã posibilitatea atacãrii în instanţã a actelor procurorului prin care acesta dispune reluarea urmãririi penale. Curtea reţine cã prin critica de neconstituţionalitate se are în vedere completarea textului art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, soluţia legislativã în cauzã nemulţumindu-l pe autorul excepţiei din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale modificarea actului supus controlului sãu în sensul dorit de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Liliana Pãlimariu în Dosarul nr. 30.056/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 20 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
