Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 140 din 10 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 406 din 13 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Serban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Zhang Xinyuan în Dosarul nr. 3.364/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 1 martie 2005 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea a amânat pronunţarea la 8 martie 2005, în vederea depunerii de concluzii scrise de cãtre autorul excepţiei. Pe data de 8 martie 2005, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţãrii la 10 martie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.364/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Zhang Xinyuan cu prilejul soluţionãrii unei plângeri împotriva Hotãrârii nr. 316.078/h/MR din 10 martie 2004 a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 20 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 aduc atingere, sub aspectul nerespectãrii cerinţei termenului rezonabil, dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil. În acest sens, aratã cã termenul de 10 zile, în care instanţa trebuie sã soluţioneze plângerea împotriva hotãrârii privind acordarea statutului de refugiat, este un termen prea scurt, atât în raport cu obiectul cauzei "care obligã la o investigare minuţioasã, vizând relevarea şi analizarea tuturor circumstanţelor şi motivelor care l-au determinat pe reclamant sã refuze protecţia ţãrii de origine şi sã solicite protecţia României", cât şi cu dificultatea administrãrii probatoriului. Consecinţa este aceea cã, în imposibilitate de a parcurge toate etapele cercetãrii judecãtoreşti, atât magistratul, cât şi pãrţile se vãd obligaţi fie sã renunţe la unele etape, precum administrarea probelor, fie sã le parcurgã în mare vitezã, realizându-se astfel "un proces pur formal" în care reclamantul este prejudiciat. În concepţia autorului excepţiei, dreptul la un proces echitabil impune "posibilitatea efectivã şi realã de exercitare a dreptului la justiţie şi de participare directã la propriul proces, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului de apãrare şi la administrarea întregului probatoriu necesar dovedirii temeiurilor cauzei sale [...]", iar exigenţele impuse de legiuitor trebuie sã fie îndeajuns de rezonabile încât sã nu antreneze însãşi existenţa dreptului. Aceastã interpretare a cerinţei termenului rezonabil şi-o întemeiazã pe soluţia pronunţatã în cauza Airey contra Irlandei (1979), în care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã "un obstacol de fapt poate sã încalce prevederile Convenţiei în aceeaşi mãsurã ca un obstacol juridic". În sfârşit, în sprijinul celor arãtate, aminteşte şi faptul cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 20 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , hotãrârea instanţei de fond este definitivã şi irevocabilã. De asemenea, aratã cã, în cauzã, sunt implicate şi interesele copilului minor al reclamantei, nãscut în România în 2003, ca urmare a unei legãturi extramaritale, ceea ce încalcã prevederile Regulamentului planificãrii familiale din China, implicând consecinţe grave atât asupra mamei, autor al excepţiei, cât şi asupra copilului, cãruia nu i se poate înregistra naşterea şi nici emite actele de identitate.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat cã prevederile legale criticate nu contravin cerinţei soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil şi nici principiului înfãptuirii justiţiei în numele legii, al independenţei judecãtorilor şi al supunerii lor numai legii, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. în legãturã cu dispoziţiile <>art. 20 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , aratã cã "textul legal dã petentului posibilitatea de a formula plângere în faţa instanţelor judecãtoreşti cu privire la hotãrârea pronunţatã de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare asigurãrii unui proces echitabil". În acest sens, invocã şi faptul cã dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu prevãd dreptul la un dublu grad de jurisdicţie decât în materie penalã. În sfârşit, menţioneazã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat cã, potrivit dispoziţiilor constituţionale, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege, iar pãrţile interesate şi Ministerul Public trebuie sã se supunã acesteia în exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, referindu-se la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, aratã cã legislaţia românã referitoare la acordarea statutului de refugiat conferã celui ce solicitã acest statut toate garanţiile prevãzute de actele internaţionale care reglementeazã acest domeniu. În acest sens, menţioneazã Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor, act ce nu indicã o procedurã de urmat în vederea stabilirii statutului de refugiat, lãsând statelor competenţa de a stabili cadrul procedural cel mai adecvat şi mai adaptat sistemului administrativ şi jurisdicţional intern. Prevederi asemãnãtoare se regãsesc şi în "Manualul privind procedurile şi criteriile de determinare a statutului de refugiat", elaborat de Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi, care obligã statele sã acorde solicitanţilor un minimum de garanţii, şi anume posibilitatea formulãrii unei plângeri împotriva actului prin care se refuzã acordarea statutului de refugiat, precum şi posibilitatea de a rãmâne pe teritoriul statului cãruia îi solicitã acordarea statutului de refugiat, pe durata soluţionãrii acestei plângeri. De asemenea, potrivit art. 21 din Directiva 2003/9/CE privind normele minimale de examinare a cererilor de acordare a statutului de refugiat, statele membre ale Uniunii Europene trebuie sã prevadã posibilitatea ca deciziile negative sã fie contestate, conform procedurilor prevãzute de dreptul naţional, trebuind totuşi, în ultimã instanţã, ca decizia sã facã obiectul unui control judiciar. De asemenea, Guvernul observã cã nici unul dintre aceste acte internaţionale nu interzice statelor-pãrţi sã stabileascã norme procedurale în materia examinãrii cererilor de acordare a statutului de refugiat, care sã prevadã anumite termene de soluţionare. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, reţine cã, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "termen rezonabil" presupune ca procedura în faţa instanţelor sã nu prezinte întârzieri, tergiversãri pentru care autoritãţile statale sã fie responsabile. În acest sens, aminteşte cazurile Bottazzi contra Italiei (1999), Kudla contra Poloniei (2000), Yagtzilar şi alţii contra Greciei (2001) şi Rouard contra Belgiei (2004). Aşa fiind, apreciazã cã textul de lege criticat nu poate fi interpretat decât ca o expresie a voinţei legiuitorului de a rãspunde acestor exigenţe. În fine, referindu-se la dispoziţiile constituţionale care consacrã dreptul la un proces echitabil, apreciazã cã termenul de 10 de zile în care urmeazã sã fie soluţionatã plângerea are caracter de recomandare, neexistând nici un impediment ca pãrţile sã solicite şi sã obţinã administrarea unui amplu probatoriu şi desfãşurarea unei cercetãri judecãtoreşti minuţioase. Cât priveşte cerinţa ca procedura judiciarã având ca obiect examinarea plângerii împotriva deciziei organului administrativ prin care s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat sã fie efectivã, precizeazã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului se limiteazã la a obliga statele-pãrţi sã confere acestei proceduri judiciare un caracter suspensiv de executare a deciziei negative a organului administrativ, aşa cum reiese din cauza Conka contra Belgiei (2002).
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de constituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu opreşte pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, desfãşurarea unui proces echitabil. Din contrã, apreciazã cã instituirea unor termene mai scurte dã expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "Instanţa soluţioneazã plângerea în termen de 10 zile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care:
a) respinge plângerea pentru cel puţin unul dintre motivele prevãzute la art. 18 alin. (1);
b) admite plângerea şi dispune ca structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea sã analizeze cererea în procedurã ordinarã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil".
De asemenea, critica de neconstituţionalitate este raportatã şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd cã "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. [...]".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, textul de lege criticat fiind preluat, fãrã modificãri, în cuprinsul art. 21 alin. (4).
În aceste condiţii, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra acestui articol de lege.
Prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã, Curtea pronunţându-se prin <>Decizia nr. 389 din 30 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.077 din 19 noiembrie 2004, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. Cu acel prilej Curtea a statuat cã stabilirea termenului de 10 zile pentru soluţionarea plângerii "nu este de naturã sã impieteze asupra independenţei judecãtorilor şi nu reprezintã un impediment în deplina exercitare a drepturilor de care pot beneficia strãinii care urmeazã procedura de acordare a unei forme de protecţie din partea statului român".
Alãturi de aceste argumente Curtea reţine şi faptul cã termenul instituit de <>art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este un termen relativ sub aspectul sancţiunilor pe care le implicã nerespectarea sa. Aşa fiind, în cazul depãşirii sale, validitatea actelor de procedurã nu este afectatã, ci, eventual, pot fi sancţionate doar persoanele care au tergiversat nejustificat îndeplinirea acestor acte. În consecinţã, acest termen este conceput sã vinã în sprijinul persoanelor care solicitã acordarea statutului de refugiat şi ale cãror cauze comportã o urgenţã evidentã, prin asigurarea unui proces rapid.
De asemenea, Curtea constatã cã textul de lege criticat se circumscrie condiţiei termenului rezonabil, aşa cum apare acesta în interpretarea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, observã cã în nici una dintre cauzele supuse judecãţii Curţii de la Strasbourg aceastã cerinţã nu a fost interpretatã în sensul obligaţiei statelor şi a autoritãţilor de a asigura un proces mai lung. Din contrã, soluţia constantã a fost aceea cã "justiţia nu trebuie realizatã cu întârzieri de naturã sã-i compromitã eficacitatea şi credibilitatea", sens în care pot fi amintite hotãrârile pronunţate în cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei (1990) şi H. contra Franţei (1989).
În sfârşit, faptul cã instanţa de judecatã a înţeles sã renunţe la unele etape, precum administrarea probelor, fie sã le parcurgã în mare vitezã, realizând astfel "un proces pur formal", aşa cum susţine autorul excepţiei, reprezintã o chestiune de aplicare a legii ce nu intrã in competenţa Curţii Constituţionale.
De asemenea, instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa decât cu privire la constituţionalitatea prevederilor legale supuse controlului, astfel încât împrejurãrile de fapt ale cauzei, precum cea privind interesele copilului minor al autorului excepţiei, nu pot fi reţinute în soluţionarea excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Zhang Xinyuan în Dosarul nr. 3.364/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
