Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Alexandru Grigorie - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol, pronunţarea asupra recursurilor declarate de Ministerul Public impotriva deciziilor Curţii Constituţionale nr. 30 şi nr.32 din 26 mai 1993 prin care s-au admis excepţiile de neconstituţionalitate vizind dispoziţiile art. 224 şi art. 223 din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 23 februarie 1994, în prezenta recurentului - Ministerul Public - şi a inculpatului Lungu Gheorghe, în lipsa inculpatului Lefterache Dumitru şi a pãrţilor civile Societatea Comercialã "Agroindustriala - Dealu" Tulcea şi Secţia drumuri naţionale Tulcea, legal citate. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 8 martie 1994.
La termenul din 14 iulie 1993 reprezentantul Ministerului Public propune conexarea dosarelor nr. 72 C/1992 şi nr. 11 C/1993 în care au fost declarate recursuri impotriva deciziilor Curţii Constituţionale nr. 30 şi nr. 32, ambele din 26 mai 1993, avînd în vedere ca dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale şi motivele de recurs sînt identice, precum şi precedentul creat prin conexarea altor dosare în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Codului penal referitoare la avutul obştesc.
Fata de concluziile favorabile conexarii exprimate şi de inculpatul intimat, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea a dispus conexarea, urmînd a se pronunţa asupra ambelor recursuri prin decizia de fata.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, retine urmãtoarele:
În dosarul nr. 72 C/1992 inculpatul Lefterache Dumitru a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal cu care Curtea a fost sesizatã prin Încheierea din 20 octombrie 1992 a Tribunalului Tulcea, formulatã de acesta în dosarul nr. 822/1992. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate inculpatul arata ca în cauza este vorba de proprietate privatã, întrucît partea civilã este titulara de capital privat.
Exprimindu-şi opinia, instanta considera ca noţiunea juridicã de domeniu public pe care o are în vedere teza neconstitutionalitatii susţinutã de inculpat nu contravine Constituţiei.
În dosarul nr. 11 C/1993 Curtea a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 223 din Codul penal, ridicatã de inculpatul Lungu Gheorghe în dosarul nr. 673/1992 al Judecãtoriei Tulcea, cu argumentarea ca bunurile obiect al infracţiunii reţinute în sarcina sa nu fac parte din categoria celor enumerate de art. 135 din Constituţie. Opinia instanţei este ca întregul titlu referitor la infracţiunile contra avutului obştesc, prin tratamentul penal diferenţiat fata de celelalte infracţiuni incriminate de Codul penal, este în contradictie cu legea fundamentalã a tarii, care nu mai reglementeazã diferenţiat cele doua forme de proprietate - publica şi privatã.
Prin deciziile nr. 30 şi nr. 32 din 26 mai 1993 Curtea Constituţionalã a admis excepţiile ridicate şi a constatat ca art. 224 şi art. 223 din Codul penal au fost abrogate parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, art. 224 şi art. 223 din Codul penal urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestor decizii Ministerul Public a declarat recurs, sustinind, în esenta, ca, întrucît textul de lege este anterior Constituţiei, competenta de soluţionare a exceptiei de neconstituţionalitate revine exclusiv instanţelor judecãtoreşti, nefiind o problema de constitutionalitate, ci de aplicare a legii în timp, în sensul art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Pe fond, se apreciazã ca dispoziţiile din Codul penal nu sînt neconstituţionale şi nici nu au fost abrogate de Constituţie. În acest sens se arata ca noţiunea de avut are un conţinut şi o sfera mai larga decît noţiunea de proprietate, similare cu aceea de patrimoniu din Codul civil, şi ca infracţiunile din Codul penal referitoare la avutul obştesc nu intra în categoria infracţiunilor contra proprietãţii, ci a acelora contra avutului, asemãnãtor Codului penal din 1936 care se referea la infracţiunile contra patrimoniului. În consecinta, se considera ca prevederile respective nu contravin Constituţiei, întrucît nu neagã existenta celor doua tipuri de proprietate - publica şi privatã - şi nici nu se referã la alte forme de proprietate decît cele menţionate în Constituţie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierile de sesizare, deciziile atacate, motivele recursorilor, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, punctele de vedere exprimate de Guvern, concluziile recurentului - Ministerul Public - susţinute în şedinţa publica din 23 februarie 1994, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 , ale regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele în legatura cu recursurile declarate:
Referitor la primul motiv de recurs - necompetentã Curţii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în privinta legilor anterioare adoptãrii Constituţiei - s-a statuat în mod constant prin deciziile Curţii ca dacã instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi sesizeazã Curtea cu soluţionarea exceptiei, aceasta este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text pe care instanta înţelege sa-l aplice. Competenta de a se pronunţa asupra legilor anterioare Constituţiei rezulta şi din dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care sînt aplicabile exclusiv legilor anterioare Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, acest motiv de recurs urmeazã a fi înlãturat ca nefondat.
Cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit cãruia prevederile Codului penal referitoare la avutul obştesc - deci şi cele ale art. 224 - furtul în paguba avutului obştesc -, cît şi cele ale art. 223 - delapidare - nu sînt neconstituţionale şi nici abrogate, deoarece noţiunea de avut obştesc din legea penalã are un conţinut şi o sfera mai larga decît noţiunea de proprietate, urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat.
Prin decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completul de judecata, s-a statuat ca dispoziţiile Codului penal referitoare la avutul obştesc, deci şi infracţiunile prevãzute de art. 224 şi art. 223, sînt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, deoarece:
Noţiunea de avut obştesc, deşi nenominalizata de Constituţie, nu se confunda cu noţiunea de proprietate şi nu apare ca neconstitutionala cît timp desemneazã un interes general al societãţii şi vizeazã proprietatea publica.
Dispoziţiile constituţionale consacra doua forme de proprietate - proprietatea publica şi proprietatea privatã.
Proprietatea publica, potrivit art. 135 alin. (3) din Constituţie aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale, iar alin. (4) al aceluiaşi articol enumera bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, cu precizarea ca şi alte bunuri prevãzute de lege pot intra în aceasta categorie şi deci prevederile privind ocrotirea preferentiala a avutului obştesc se aplica numai acestor categorii de bunuri.
Rezulta ca bunurile societãţilor comerciale şi ale regiilor autonome - potrivit art. 5 şi <>art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 şi, respectiv <>art. 35 din Legea nr. 31/1990 - sînt proprietate privatã, ocrotitã în mod egal, conform art. 41 alin. (2) din Constituţie, indiferent de titulari, în mãsura în care nu fac parte din categoria celor aparţinînd domeniului public. Deci, sustragerile din proprietatea privatã, chiar dacã aparţine statului, nu mai pot fi calificate sustrageri din avutul obştesc.
Referitor la art. 224 din Codul penal, prin rãmînerea definitiva a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursului declarat în cauza de Ministerul Public, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63 din 4 noiembrie 1993, art. 224 din Codul penal a fost în mod definitiv şi obligatoriu parţial abrogat, astfel ca, în prezent, atît excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acest articol, ridicatã de Lefterache Dumitru în fata Tribunalului Tulcea, cît şi recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 30 din 26 mai 1993 sînt lipsite de obiect.
Cu privire la art. 223 din Codul penal, întrucît motivele de recurs sînt nefondate, urmeazã a fi respins recursul declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993 .
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rãmasã definitiva, art. 224 din Codul penal este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, şi, prin urmare,
Respinge ca lipsite de obiect excepţia de neconstitualitate ridicatã de Lefterache Dumitru în dosarul nr. 822/1992 al Tribunalului Tulcea, precum şi recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 30 din 26 mai 1993 .
2. Respinge recursul Ministerului Public declarat impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993 .
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 8 martie 1994.
Decizia se comunica Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
