Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristofor-Ştefan Maftei în Dosarul nr. 1.674/45/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, avocat Gheorghe Ciobotaru, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia pentru argumentele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.674/45/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Cristofor-Ştefan Maftei cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei decizii penale pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã art. 215 alin. 2 din Codul penal aduce atingere dreptului la un proces echitabil, precum şi dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori. Considerã cã alin. 3 şi 4 ale aceluiaşi articol încalcã, în plus, principiul constituţional al legalitãţii pedepsei, nesocotind litera şi spiritul art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cãruia nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã execute o obligaţie contractualã. Referitor la alin. 5 al art. 215 din Codul penal, aratã cã încalcã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prevederile din Constituţie şi din actele internaţionale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal sunt constituţionale, deoarece nu contravin prevederilor din Legea fundamentalã şi din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.
Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de douã ori, ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cãruia nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv cã nu este în mãsurã sã execute o obligaţie contractualã, precum şi ale art. 1 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã şi din actele internaţionale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra unei excepţii identice ridicate de acelaşi autor, statuând cã dispoziţiile art. 215 alin. 2-5 din Codul penal sunt constituţionale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei de mai sus îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2-5 din Codul penal, excepţie ridicatã de Cristofor-Ştefan Maftei în Dosarul nr. 1.674/45/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
