Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 139 din 8 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) si (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridicã a terenurilor, excepţie ridicatã de Ioan Danciu în Dosarul nr. 916/2001 al Judecãtoriei Reghin. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiatã, arãtând ca limitarea temporarã a exercitãrii dreptului de dispoziţie asupra unui teren are ca scop asigurarea securitãţii circuitului civil.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 916/2001, Judecãtoria Reghin a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridicã a terenurilor, excepţie ridicatã de Ioan Danciu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile criticate incalca art. 41 şi 49 din Constituţie. În susţinerea exceptiei se aduc, în esenta, urmãtoarele argumente: - restrangerea dreptului de a dispune de terenurile în litigiu poate aduce serioase prejudicii, însemnând scoaterea din circuitul civil a terenurilor respective; - se încurajeazã abuzurile şi şantajul justitiabililor care au posibilitatea de a impiedica, în modul respectiv, circulaţia terenurilor; - simpla existenta a unui litigiu judiciar nu poate justifica sancţiunea nulitãţii, întrucât doar soluţiile definitive şi irevocabile pot influenta situaţia juridicã a actului atacat; - în fine, n-ar fi nevoie de sancţionarea generalã şi abstracta a tuturor instrainarilor, de vreme ce exista alte cai pentru protejarea drepturilor justitiabililor. Pe de alta parte, se mai susţine ca restrangerea dreptului de înstrãinare a terenurilor nu are nici o motivatie juridicã; singura ipoteza în care o asemenea limitare ar fi intemeiata este aceea la care se referã art. 948 din Codul civil, referitoare la elementele actului juridic. Instanta de judecata apreciazã textul criticat ca fiind constituţional, el având tocmai scopul de a apara ordinea şi morala publica. Astfel se considera ca a admite excepţia ar insemna "o grava conturbare a ordinii şi moralei publice, în sensul ca s-ar crea posibilitatea legalã pentru toţi proprietarii de terenuri aflate în litigii sa le poatã instraina în mod nestanjenit, iar cel ce reclama un drept cu privire la dreptul de proprietate aflat în litigiu s-ar afla inevitabil în fata unui proces interminabil şi totodatã lipsit de proteguire legalã". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia ca fiind neîntemeiatã, "întrucât limitarea exerciţiului dreptului de proprietate are loc în condiţii expres stabilite, pe o perioada determinata şi din ratiuni de ocrotire a ordinii publice şi a drepturilor cetãţenilor". Guvernul arata ca limitarea "instituitã prin <>art. 15 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 54/1998 a fost impusa de necesitatea evitãrii fraudelor şi a curmarii unor procese în cascada, fãrã ca, în acest mod, sa se aducã atingere dreptului de proprietate". Totodatã se arata ca limitarea priveşte cazurile în care litigiile se referã la titlul de proprietate, iar nu şi la alte elemente ale raporturilor juridice între pãrţi. Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile <>art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 sunt constituţionale, deoarece, în esenta, prin ele legiuitorul a urmãrit tocmai apãrarea unui drept, dreptul de proprietate, prin soluţionarea unor litigii care, odatã finalizate, conferã posibilitatea celui îndreptãţit de a se bucura şi de a dispune de acel lucru în mod exclusiv şi absolut. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi în concluziile scrise depuse la dosar autorul exceptiei invoca şi neconstituţionalitatea <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 , din motivarea exceptiei rezulta ca aceasta critica priveşte doar art. 15 alin. (1) şi (2). Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea se poate pronunţa asupra prevederii atacate numai în limitele sesizãrii. Ea nu poate exercita un control de neconstituţionalitate din oficiu, deoarece s-ar substitui în acest fel partii. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale, asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 şi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997. În consecinta, controlul de constitutionalitate exercitat în prezenta cauza se va limita la dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2), al cãrui conţinut este urmãtorul: "(1) Sunt interzise înstrãinãrile, sub orice forma, a terenurilor cu privire la titlul cãrora exista litigii la instanţele judecãtoreşti, pe tot timpul soluţionãrii acestor litigii. (2) Înstrãinãrile încheiate cu încãlcarea prevederilor alin. (1) sunt nule. Nulitatea va fi constatatã de cãtre instanta judecãtoreascã, la cererea oricãrei persoane interesate şi a procurorului." Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce urmeazã. Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Examinând <>art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 , Curtea constata ca acest text nu instituie o restrangere a exerciţiului unui drept constituţional (în cazul de fata al dreptului de proprietate), în înţelesul dat de dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Restrangerea exerciţiului dreptului de proprietate, spre a fi caracterizatã ca atare, trebuie sa decurga nemijlocit din lege. De asemenea, aceasta restrangere trebuie sa aibã caracter temporar, fiind instituitã doar pentru perioada în care acţioneazã cauzele ce au determinat-o şi care sunt enumerate limitativ la alin. (1) al art. 49 din Constituţie. Or, în speta legea nu instituie o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate, ci doar limitarea temporarã a exercitãrii dreptului de dispoziţie asupra unui teren, având drept scop securitatea circuitului civil şi protecţia celor care ar dobândi dreptul de proprietate de la persoane care, ulterior, s-ar invedera a nu fi avut un titlu valabil asupra imobilului. Critica nu poate fi primitã chiar dacã, indiscutabil, textul ar putea sa stea la baza unor abuzuri din partea acelora care, dorind zãdãrnicirea înstrãinãrii unor terenuri, ar contesta, în prealabil, în justiţie titlul de proprietate al înstrãinãtorului, emitand pretenţii asupra imobilelor respective. Exista însã suficiente mijloace juridice de natura a stopa abuzurile şi de a sanctiona pe autorii acestora. Aceste aspecte exced însã competentei Curţii Constituţionale, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept...". Jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant, prin decizii definitive şi obligatorii, ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale pãrţilor sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti. În acest sens pot fi menţionate, de exemplu, deciziile: nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, nr. 158 din 3 iunie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, şi nr. 441 din 13 noiembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 decembrie 1997. Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, aceasta soluţie îşi menţine valabilitatea şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridicã a terenurilor, excepţie ridicatã de Ioan Danciu în Dosarul nr. 916/2001 al Judecãtoriei Reghin. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
