Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, ridicatã de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 30 septembrie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 1998 Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dan Corneliu Pascariu într-un dosar având ca obiect soluţionarea cauzei penale privind pe autorul exceptiei şi pe Vitali Ustroi, trimişi în judecata pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la art. 289, 248 şi la art. 291 din Codul penal.
În motivarea exceptiei autorul acesteia susţine ca prevederile art. 145 din Codul penal, care explica înţelesul termenului "public", sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora proprietatea este publica sau privatã, precum şi cu dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, în care sunt enumerate bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, printre care, arata autorul exceptiei, nu se regãsesc bunurile ce constituie patrimoniul unei societãţi comerciale. Se mai afirma totodatã ca art. 145 din Codul penal este în contradictie şi cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţia României, care prevãd ca proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal, indiferent de titular. Aceste prevederi sunt incalcate, în opinia autorului exceptiei, şi de dispoziţiile art. 248 din Codul penal, care instituie o pedeapsa mai grava pentru abuzul în serviciu, în funcţie de natura proprietãţii: publica sau privatã. Or, în cazul societãţilor comerciale cu capital de stat trebuie sa se vorbeasca de proprietatea privatã a statului. De aceea, considera autorul exceptiei, se impune modificarea art. 145 şi 248 din Codul penal, care sunt neconstituţionale.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta de judecata apreciazã ca atât dispoziţiile art. 248 din Codul penal, cat şi cele ale art. 145 din acelaşi cod, la care primele fac trimitere, nu contravin prevederilor art. 135 şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu este vorba despre o discriminare, sub aspect sanctionator, între fapte ce aduc atingere proprietãţii publice sau private, ci despre un tratament diferit între diferitele forme de abuz în serviciu, dupã cum acestea aduc atingere intereselor unor persoane sau intereselor publice. Dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusã proprietãţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activitãţii subiectului pasiv sau pagubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea ca una dintre urmãrile imediate prevãzute în art. 248 din Codul penal este o paguba adusã patrimoniului unei instituţii, din cele menţionate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privitã prin raportare la noţiunea de proprietate publica, deoarece proprietatea nu se confunda cu patrimoniul. Pe de alta parte, faptul ca Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A. se încadreazã sau nu în tiparul subiectului pasiv avut în vedere de art. 248 din Codul penal este o chestiune de aplicare a legii şi nu una de contencios constituţional.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit din partea Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiatã. Criticile privind neconstituţionalitatea art. 145 şi 248 din Codul penal nu pot fi reţinute, deoarece prevederile art. 248 nu contravin Constituţiei, iar art. 145, care explica înţelesul termenului "public", este redactat suficient de clar, instituţiile publice fiind cele calificate astfel de lege, iar o reglementare care omite sa cuprindã anumite aspecte nu poate fi consideratã neconstitutionala, dacã nu incalca prevederile Constituţiei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale partii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Reglementãrile criticate de autorul exceptiei sunt dispoziţiile art. 145 şi 248 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
"Art. 145. - Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."
"Art. 248. - Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."
Din examinarea de ansamblu a exceptiei de neconstituţionalitate ridicate Curtea constata ca prevederile art. 248 din Codul penal nu contravin vreunei norme constituţionale, deoarece acestea reglementeazã o infracţiune de serviciu şi nu o infracţiune contra patrimoniului, cum susţine autorul exceptiei.
De asemenea, critica adusã prevederilor art. 145 din Codul penal este neîntemeiatã. Prin aceasta reglementare legiuitorul nu şi-a propus sa explice noţiunea de proprietate publica, ci înţelesul termenului public, raportat nu numai la noţiunea de proprietate, ci şi la "tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, ... serviciile de interes public, ...". De aceea, dispoziţiile art. 145 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din legea fundamentalã, potrivit cãrora "Proprietatea este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular", şi ale art. 135 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc ca "Proprietatea este publica sau privatã".
Critica formulatã de autorul exceptiei, în legatura cu distincţia între proprietatea publica şi cea privatã, nu prezintã vreun interes pentru calificarea faptei sãvârşite, ca infracţiune prevãzutã la art. 248 din Codul penal. Abuzul în serviciu contra intereselor publice reprezintã însã cea mai grava forma a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcţionar public şi lezeaza activitatea unei persoane juridice de interes public, producand fie o tulburare deosebit de grava a activitãţii acesteia, fie o paguba adusã patrimoniului ei. Asadar, infracţiunea exista chiar dacã prin fapta sãvârşitã nu s-a produs o paguba.
Într-o interpretare sistematica a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal rezulta ca acestea se aplica şi în cazul în care subiectul activ al infracţiunii este alt funcţionar, în conformitate cu art. 258 din Codul penal, prevederi ignorate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate. Calitatea de funcţionar public sau de funcţionar a fãptuitorului, în cazul sãvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, trebuie constatatã însã de instanta de judecata, deoarece interpretarea şi aplicarea legii ţin de competenta acesteia.
Prevederile art. 145 şi 248 din Codul penal au mai fost examinate de Curtea Constituţionalã, care, prin Decizia nr. 178/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, a constatat constituţionalitatea lor. Deoarece în cauza nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, urmeazã ca excepţia sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 octombrie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
