Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 139 din 23 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 11 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Şerban Bengescu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Vasile Nastase în Dosarul nr. 215/2002 al Judecãtoriei Focsani.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 41/2002 şi prin Decizia nr. 708/1997, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Se mai arata ca, deşi textul art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã a fost modificat prin <>Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002 , modificarea survenitã nu este de natura a schimba soluţia legislativã supusã criticii de neconstituţionalitate şi, în concluzie, se solicita respingerea exceptiei, întrucât aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 februarie 2002 Judecãtoria Focsani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Vasile Nastase în Dosarul nr. 215/2002 al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul sau susţine ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, privitoare la condiţiile liberãrii provizorii pe cauţiune, sunt neconstituţionale, deoarece prevãd ca aceasta liberare nu se acorda celor care au sãvârşit infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani, cum era cazul în speta, contravenind, astfel, dispoziţiilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit cãrora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, fãrã sa prevadã vreo condiţie.
Judecãtoria Focsani apreciazã ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Dispoziţiile art. 23 alin. (7) din Constituţie prevãd dreptul persoanei arestate de a cere punerea sa în libertate provizorie pe cauţiune, dar numai în condiţiile legii. Se invedereaza ca este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate opera liberarea provizorie pe cauţiune.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca nu se poate acorda liberarea provizorie pe cauţiune, printre altele, persoanelor inculpate pentru infracţiuni grave, la care maximul special al pedepsei depãşeşte 7 ani de închisoare, nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, întrucât textul legal, apreciat ca fiind neconstitutional, recunoaşte, în realitate, dreptul oricãrei persoane care îndeplineşte condiţiile fixate de legiuitor de a cere liberarea provizorie pe cauţiune, potrivit prevederilor constituţionale. Se mai arata ca stabilirea condiţiilor în care pot fi luate mãsurile procesuale, inclusiv liberarea provizorie, este de competenta legiuitorului. Acesta poate opta pentru restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, conform dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, dar numai prin lege, în speta prin Codul de procedura penalã.
Guvernul apreciazã ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, întrucât mãsura liberãrii provizorii pe cauţiune reprezintã un mijloc aflat la indemana organelor judiciare de a pune în libertate o persoana arestata preventiv, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege şi dacã organele judiciare apreciazã ca scopul şi desfãşurarea procesului penal nu sunt periclitate prin lãsarea acestei persoane în libertate. De asemenea, se mai arata ca liberarea provizorie pe cauţiune reprezintã o vocaţie a persoanei arestate, iar nu un drept. Art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã acorda organelor judiciare posibilitatea de a aprecia asupra oportunitãţii luãrii mãsurii liberãrii provizorii în condiţiile determinate de lege.
Preşedintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acorda în cazul sãvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani ori când inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va sãvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevãrului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte."
Prin <>Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedura penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, textul art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã a fost modificat şi are urmãtoarea redactare: "Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acorda în cazul sãvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani ori când inculpatul este recidivist, ori din datele existente rezulta ca acesta va sãvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevãrului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte."
Cu privire la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicãrii exceptiei, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca "În cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii". În cazul de fata modificarea limitei maxime a pedepsei cu închisoarea pana la care inculpatul poate cere liberarea provizorie pe cauţiune, de la 7 ani la 12 ani, nu este de natura sa schimbe soluţia legislativã din legea procesual penalã. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat în noua sa redactare.
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã stabilesc condiţii pentru liberarea provizorie pe cauţiune, deşi art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit cãruia "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", nu prevede nici o condiţie restrictiva pentru luarea acestei mãsuri procesuale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca prevederile art. 160^4 din Codul de procedura penalã nu contravin art. 23 alin. (7) din Constituţie. Curtea retine ca dispoziţiile constituţionale invocate prevãd dreptul inculpatului de a cere luarea uneia dintre mãsurile privind liberarea provizorie - sub control judiciar sau pe cauţiune -, dar numai în condiţiile legii, potrivit regulilor de procedura penalã. Legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili condiţiile ce trebuie respectate de persoana arestata preventiv pentru a beneficia de liberarea provizorie, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (3), conform cãrora: "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", şi ale art. 49 alin. (1), care prevãd ca exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, printre altele, pentru desfãşurarea instrucţiei penale. Prin urmare, reglementand mãsura liberãrii provizorii pe cauţiune, legiuitorul a apreciat ca, în anumite situaţii, nu se poate dispune o astfel de mãsura procesuala, tocmai pentru a se asigura buna desfãşurare a instrucţiei penale şi realizarea scopului procesului penal.
De altfel prevederile art. 160^4 din Codul de procedura penalã au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi, prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, Curtea a statuat ca prevederile art. 160^4 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Vasile Nastase în Dosarul nr. 215/2002 al Judecãtoriei Focsani.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
