Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 139 din 21 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 5 alin. (1) teza intai din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 258 din 22 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Traian Dragomir în Dosarul nr. 6.724/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.724/2005, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Traian Dragomir într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunţate în apel prin care a fost schimbatã în totalitate sentinţa Judecãtoriei Târgovişte care privea rectificarea unui titlu de proprietate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã norma legalã care atrage competenţa materialã de judecare a cauzei de cãtre tribunal, având în vedere cã aceeaşi cauzã a fost judecatã şi în apel de aceeaşi instanţã, contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (2), ale art. 20, 21 şi 129. Se considerã cã aceastã mãsurã este de naturã a încãlca principiul imparţialitãţii justiţiei. Totodatã, se susţine cã aceeaşi instanţã nu se poate pronunţa ca instanţã de control într-o cauzã pe care a judecat-o în apel.
Autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii se apreciazã cã prin modificarea unor norme procedurale nu sunt afectate nici imparţialitatea justiţiei şi nici principiul neretroactivitãţii legii civile.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se apreciazã cã modificarea competenţei instanţelor judecãtoreşti nu constituie o încãlcare a principiilor constituţionale, având în vedere cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute "numai prin lege".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie dispoziţiile art. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 5 alin. (1) din titlul XIII - Accelerarea judecãţilor în materia restituirii proprietãţilor funciare - al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Curtea observã cã, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei şi din încheierea de sesizare a Curţii, autorul excepţiei criticã doar art. 2 pct. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , care au urmãtorul cuprins:
- Art. 2 pct. 3 din Codul de procedurã civilã: "Tribunalul judecã: [...]
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; [...].";
- <>Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 : "Hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti în procesele funciare în primã instanţã sunt supuse numai recursului."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 privind dreptul la azil politic din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, critica de neconstituţionalitate constã în faptul cã judecarea apelului şi recursului de aceeaşi instanţã este de naturã a încãlca prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 20, 21 şi 129.
Textele legale criticate sunt norme de procedurã care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc de legiuitor. Or, potrivit regulii generale consacrate de art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã, din momentul intrãrii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecatã, începute sub legea veche. Dispoziţiile legale criticate derogã de la excepţia instituitã prin alin. 2 al aceluiaşi articol, care, în materie de competenţã, consacrã ultrctivitatea legii vechi.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, prin deciziile nr. 333 din 28 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005, şi nr. 144 din 15 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 6 iulie 2005, a reţinut cã prin aceastã reglementare legiuitorul a urmãrit o mai bunã administrare a justiţiei, precum şi o deplinã realizare a accesului liber la justiţie, precum şi a dreptului la un proces echitabil.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, Curtea reţine cã soluţia legislativã adoptatã prin art. 2 pct. 3 din Codul de procedurã civilã nu are caracter retroactiv, aceasta aplicând-se numai pentru viitor. Curtea reţine cã prin <>Decizia nr. 483 din 29 decembrie 2005 a statuat, de principiu, cã judecarea apelului şi recursului de aceeaşi instanţã nu are semnificaţia unei încãlcãri a art. 129 din Constituţie, întrucât aceste dispoziţii constituţionale prevãd cã pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac "în condiţiile legii" şi, chiar dacã ambele cãi de atac sunt soluţionate de aceeaşi instanţã, aceasta se realizeazã într-o compunere diferitã a completelor de judecatã. Din aceastã perspectivã, Curtea constatã cã posibilitatea consacratã de dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 ca judecarea apelului şi recursului sã fie fãcutã de aceeaşi instanţã nu este de naturã a contraveni prevederilor art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie.
În consecinţã, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 14 privind dreptul la azil politic din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, Curtea observã cã acestea, referindu-se la principiile generale de organizare a statului român, respectiv la dreptul la azil politic, nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Traian Dragomir în Dosarul nr. 6.724/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
