Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Group" - S.R.L. şi de Mihail Gavrilã în Dosarul nr. 18.214/2004 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece incriminarea infracţiunii de calomnie dã expresie prevederilor constituţionale potrivit cãrora libertatea de exprimare nu poate prejudicia onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. De altfel, delictul de presã, deşi nedefinit in terminis, este o subcategorie circumstanţiatã a infracţiunii care aduce atingere demnitãţii persoanei şi nu reprezintã, în nici un caz, o faptã care nu este prevãzutã de legea penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 18.214/2004, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 206 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Media Group" - S.R.L. şi Mihail Gavrilã în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui proces penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã textul legal criticat contravine dispoziţiei constituţionale potrivit cãreia legea stabileşte delictele de presã. Or, la data iniţialã a promulgãrii Legii fundamentale, rãspunderea pentru delictele de presã nu era reglementatã de Codul penal. Nici ulterior revizuirii Constituţiei codul nu prevedea vreo dispoziţie referitoare la rãspunderea pentru delictele de presã, ci numai la rãspunderea civilã. De altfel, noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare la un an de la data publicãrii, a înlãturat pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de calomnie, deoarece aceastã faptã nu prezintã un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.
Judecãtoria Craiova opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul ocroteşte una dintre valorile importante ale societãţii, şi anume demnitatea persoanei, privitã atât sub aspectul obiectiv al aprecierii de care se bucurã o persoanã din partea celorlalţi membri ai colectivitãţii, cât şi sub aspectul subiectiv al sentimentului de autopreţuire pe care îl are faţã de sine. De aceea, libertatea de exprimare garantatã de Constituţie nu trebuie sã aducã prejudicii onoarei sau vieţii particulare a persoanei.
Garantarea libertãţii de exprimare este însã susceptibilã de anumite limite care vizeazã demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine, iar orice depãşire a acestora constituie, în esenţã, un abuz de drept ce atrage rãspunderea juridicã.
Pe de altã parte, potrivit art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, obiectul libertãţii de exprimare îl constituie exteriorizarea unor idei sau opinii prin simple afirmaţii, imputãri sau comunicãri, care însã nu trebuie sã afecteze reputaţia ori onoarea persoanei. Tocmai de aceea stabilirea prin lege a anumitor restrângeri ori sancţiuni nu este o mãsurã incompatibilã cu libertatea de exprimare, ci, dimpotrivã, este o mãsurã necesarã într-o societate democraticã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul a incriminat faptele contra demnitãţii persoanei ca valoare supremã garantatã de statul de drept şi consacratã de art. 1 alin. (3) din Constituţie.
Libertatea de exprimare garantatã de art. 30 din Legea fundamentalã impune respectarea cerinţei de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Caracterul inviolabil al acestei libertãţi nu justificã o atare atingere. De altfel, toate prevederile constituţionale şi cele din actele internaţionale prin care se consacrã libertatea de exprimare cuprind precizarea cã acest drept nu poate fi absolut, el putând suferi restrângeri în mãsura în care sunt necesare pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor altor persoane.
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia art. 206 din Codul penal încalcã art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Guvernul aratã cã dispoziţiile art. 20 din Legea fundamentalã trebuie interpretate prin coroborarea cu art. 11 din Constituţie, care consacrã corelaţia dintre dreptul intern şi cel internaţional, ele fiind o aplicaţie specificã acestei corelaţii în domeniul drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale.
De asemenea, dacã existã nepotriviri, contradicţii, conflicte ori neconcordanţe între reglementãrile interne şi cele internaţionale, au prioritate acestea din urmã. Însã, chiar aşa fiind, prevederile art. 206 din Codul penal nu aduc atingere în nici un fel dispoziţiilor din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţitã de art. 30 din Legea fundamentalã, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infracţiunii de calomnie dã expresie, aşadar, restrângerii dreptului la exprimare prevãzut de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice. De altfel, posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare este prevãzutã şi în art. 10 alin. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, cu urmãtorul conţinut: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (8) teza finalã, potrivit cãrora "Delictele de presã se stabilesc prin lege", şi ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 276 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, într-o cauzã în care, de asemenea, se indica încãlcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea de exprimare. Prin acea decizie, Curtea a constatat cã textul legal criticat este în deplinã concordanţã cu Legea fundamentalã, statuând cã dispoziţiile art. 206 din Codul penal incrimineazã şi sancţioneazã faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnitãţii persoanei, valoare supremã, garantatã în statul de drept şi consacratã în art. 1 alin. (3) din Constituţie. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţitã de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Totodatã, acest drept permite cetãţenilor sã participe la viaţa socialã, politicã şi culturalã manifestându-şi gândurile, opiniile, credinţele etc. Dar aceastã libertate nu poate fi absolutã şi, ca atare, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice, este supusã unor coordonate juridice expres prevãzute de lege. De aceea, înlãuntrul acestor coordonate menite a preîntâmpina abuzul în exerciţiul libertãţii de exprimare, legiuitorul a incriminat infracţiunea de calomnie.
În plus, posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare este prevãzutã şi în art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care dispune cã "Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Group" - S.R.L. şi de Mihail Gavrilã în Dosarul nr. 18.214/2004 al Judecãtoriei Craiova.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
