Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
----------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 41 din 4 martie 1997, publicatã în Monitorul Oficial nr. 82 din 6 mai 1997.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin încheierile din 8 martie 1996 (Dosarul nr. 1.923/1995) şi din 9 mai 1996 (dosarele nr. 3.399/1995 şi nr. 3.479/1995), a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate şi formeazã obiectul dosarelor Curţii Constituţionale, dupã cum urmeazã:
- neconstituţionalitatea art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, precum şi a <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 a fost invocatã de Iahn (Moise) Elisabeta (Dosarul nr. 69C/1996) pe motiv ca acestea incalca dispoziţiile art. 21 din Constituţie, "negind dreptul de acces la justiţie persoanelor care îşi considera dreptul de proprietate lezat prin mãsurile abuzive ale regimului comunist";
- neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedura civilã şi a <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 a fost invocatã de Tugui Mariana (Dosarul nr. 70C/1996), care a susţinut ca "procurorul general, în aplicarea acestor texte, acţioneazã ca reprezentant al puterii executive, ceea ce înseamnã încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, iar prin reglementarea unei cai de atac extraordinare, fãrã termen, se incalca principiul stabilitatii raporturilor juridice";
- neconstituţionalitatea art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedura civilã a fost ridicatã de Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia (Dosarul nr. 82C/1996), cu motivarea ca prin aceste dispoziţii sînt incalcate prevederile art. 15 din Constituţie şi principiul stabilitatii raporturilor juridice. De asemenea, prin aceeaşi excepţie a fost invocatã şi neconstituţionalitatea art. 31 din Legea nr. 56/1993, în temeiul cãruia se susţine ca a fost "pronunţatã Hotãrîrea nr. 1 din 2 februarie 1995, de cãtre Curtea Suprema de Justiţie - Secţiile Unite, care, în numele legii, a interzis judecãtorilor facultatea de a cenzura şi dispune restituirea imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 şi listele-anexe la acest decret".
Aceasta interdicţie se considera a fi contrarã dispoziţiilor art. 21 şi art. 123 alin. (2) din Constituţie.
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a apreciat, în încheierile de sesizare, ca excepţiile de neconstituţionalitate sînt neintemeiate.
Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate invocate se referã la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 82C/1996 şi nr. 70C/1996 la Dosarul nr. 69C/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de fata.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, raportul judecãtorului-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 , ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 , precum şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţiile invocate, fiind legal sesizatã.
Pe fond, se constata ca asupra dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva, statuind ca ele sînt constituţionale. Întrucît nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei soluţii, excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmeazã, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, sa fie respinse ca vadit nefondate.
Cît priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, se constata ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitiva şi obligatorie, Curtea Constituţionalã a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sînt neconstituţionale în mãsura în care acestea se aplica hotãrîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezulta ca excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauzele de fata, referitoare la art. 330^1, sînt inadmisibile în limitele interpretãrii date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legalã declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia Curţii Constituţionale nr. 96/1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretãrii date, nu conduce la o alta consecinta, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv şi deci constatarea caracterului sau neconstitutional prin ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.
În ce priveşte posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotãrîrilor judecãtoreşti pronunţate dupã 26 iulie 1993, soluţia din Decizia nr. 96/1996 îşi pãstreazã valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, întrucît nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei soluţii.
Fata de cele arãtate, rezulta ca excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 urmeazã a fi respinse ca vadit nefondate.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 24 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 112/1995 , se constata ca acesta este un text de trimitere la recursul în anulare, asupra constituţionalitãţii cãruia Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, asa cum s-a menţionat mai sus, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 şi prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodatã, prin Decizia nr. 73/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea Constituţionalã a constatat ca prevederile <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 sînt constituţionale.
Avînd în vedere ca nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea soluţiilor pronunţate prin deciziile nr. 73/1996, nr. 96/1996 şi nr. 73/1995, sus-menţionate, excepţia de neconstituţionalitate din prezenta cauza, privind prevederile <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 , este neîntemeiatã, urmînd a fi respinsã, de asemenea, ca vadit nefondata.
Referitor la <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 se constata ca, potrivit art. 130 alin. (2) din Constituţie, atribuţiile Ministerului Public se exercita în condiţiile legii, iar textul atacat nu contravine atribuţiilor prevãzute în Constituţie. Pe de alta parte, prevederile <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 nu contrazic statutul constituţional al Ministerului Public, prevãzut în art. 130 şi 131 din Constituţie, care face parte din capitolul VI - Autoritatea judecãtoreascã - al titlului III - Autoritãţile publice. În ceea ce priveşte atributia referitoare la exercitarea recursului în anulare, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin deciziile menţionate anterior.
În sfîrşit, cu privire la dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 56/1993, este de reţinut ca, în realitate, se invoca neconstituţionalitatea Hotãrîrii nr. 1/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã, care se considera a fi contrarã prevederilor art. 21 şi ale art. 123 alin. (2) din Constituţie. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã se pronunţa exclusiv asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor. În acelaşi sens este şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate a Hotãrîrii Curţii Supreme de Justiţie nr. 1/1995 nu poate face obiectul jurisdicţiei constituţionale şi deci urmeazã, de asemenea, a fi respinsã ca vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate invocate de Iahn (Moise) Elisabeta, Tugui Mariana, Manolescu Adriana Mihaela, Carp Doru Mircea şi Carp Ion Horia privind:
1. Prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã şi ale <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 , ale <>art. 31 din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993.
2. Dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, constatind ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţionalã a statuat ca prevederile acestui articol sînt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la 13 noiembrie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
