Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
----------
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 101 alin. 2 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , invocatã de reclamanta-recurenta Prefectura Judeţului Vaslui în Dosarul nr. 683/1994 al Curţii de Apel Galaţi.
Preşedintele declara şedinţa deschisã.
Magistratul-asistent face apelul pãrţilor.
Rãspund domnii consilieri Antohi Vasile şi Condurache Ion pentru Prefectura Judeţului Vaslui, lipsa intimatul Consiliul Local al Comunei Dranceni. Procedura este îndeplinitã.
Neformulandu-se alte cereri, preşedintele completului de judecata considera cauza în stare de judecata şi da cuvântul în fond reclamantei-recurente. Reprezentantul acesteia, domnul Antohi Vasile, arata ca, potrivit art. 122 alin. (4) din Constituţie, dreptul prefectului de a ataca în fata instanţelor de contencios administrativ un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, act considerat a fi ilegal, nu este condiţionat de existenta unui termen sau a unor proceduri prealabile. De asemenea, susţine ca instituţia exercitãrii acţiunii prefectului în contenciosul administrativ este distinctã de cea a persoanelor fizice sau juridice, care este fundamentatã separat prin art. 21 coroborat cu art. 48 din Constituţie şi art. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ.
În concluzie, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991 .
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca ne aflam în fata unei instituţii specifice, cea a tutelei administrative, care se exercita în condiţiile art. 122 alin. (4) din Constituţie, şi cere admiterea exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele completului de judecata declara dezbaterile închise.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Galaţi pe rolul cãreia se afla Dosarul nr. 683/1994, prin Încheierea din 22 iunie 1994, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 101 alin. 2 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , invocatã de reclamanta-recurenta Prefectura Judeţului Vaslui.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca termenul de 15 zile acordat prefectului pentru a se pronunţa asupra legalitãţii actelor comunicate de autoritãţile administraţiei publice locale şi judeţene nu poate fi considerat un termen de decãdere, întrucât termenele şi procedura contenciosului administrativ sunt strict definite de Legea nr. 29/1990. Se arata, de asemenea, ca, potrivit art. 122 alin. (4) din Constituţie, dreptul prefectului de a ataca în fata instanţelor de contencios administrativ un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, act considerat a fi ilegal, nu este condiţionat de existenta unui termen sau a unei proceduri prealabile.
Curtea de Apel Galaţi, exprimandu-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciazã ca excepţia invocatã nu priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991 , ci natura juridicã a termenelor prevãzute de acest text.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului, Camerei Deputaţilor şi Senatului.
Camerele Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
La dosarul cauzei, însã, s-a depus opinia Departamentului pentru Administraţie Publica Localã, care considera ca excepţia invocatã nu se referã la constituţionalitatea prevederilor alin. 2 al <>art. 101 din Legea nr. 69/1991 , ci ea priveşte doar natura juridicã a termenului stabilit de legiuitor, pe care îl apreciazã ca fiind de decãdere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor, dispoziţiile <>art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991 , prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 3 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
<>Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 a fost adoptatã la 26 noiembrie 1991 şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 28 noiembrie 1991, deci anterior datei intrãrii în vigoare a Constituţiei, dar ea a început sa producã efecte dupã ce Constituţia a intrat în vigoare. <>Art. 118 din Legea nr. 69/1991 prevedea abrogarea expresã a reglementãrilor anterioare în materie, precum şi a oricãror dispoziţii contrare, "pe data constituirii noilor autoritãţi ale administraţiei publice locale". Alegerile pentru constituirea autoritãţilor de la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, adicã a consiliilor locale şi a primarilor, au avut loc în luna februarie 1992, iar constituirea consiliilor locale, potrivit <>art. 16 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 , se face în termen de 20 de zile de la data alegerilor. Abia dupã operaţiunea de constituire a început sa producã efecte <>Legea nr. 69/1991 , intelegandu-se ca ea a intrat în vigoare în mod progresiv, pe mãsura ce se constituiau consilii locale, se depunea jurãmântul de cãtre noii primari aleşi sau se constituiau consiliile judeţene, deci dupã aprobarea prin referendum a Constituţiei. Aceasta împrejurare duce la concluzia ca în speta nu se pune problema abrogãrii unei legi anterioare Constituţiei, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, deşi legea atacatã, strict formal-juridic, a fost adoptatã, promulgatã şi publicatã înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei, ci a constatãrii constituţionalitãţii sau neconstitutionalitatii legii.
Cat priveşte fondul, este de reţinut ca în Constituţie sunt consacrate doua instituţii traditionale ale dreptului administrativ, denumite în doctrina contenciosul administrativ şi tutela administrativã.
Instituţia contenciosului administrativ cuprinde ansamblul de reguli ale exercitãrii de cãtre persoanele vãtãmate a unei acţiuni directe, în fata instanţelor judecãtoreşti competente, impotriva unui act administrativ apreciat a fi ilegal sau, dupã caz, impotriva refuzului unei autoritãţi publice de a soluţiona o cerere în termenul prevãzut de lege. În acest fel, instituţia contenciosului administrativ apare ca fiind o garanţie a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor impotriva eventualelor abuzuri ale autoritãţilor publice. Astfel, în art. 48 alin. (1) din Constituţie se prevede ca "Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei". În alin. (2) al aceluiaşi articol se precizeazã ca se stabilesc prin lege organicã condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept. Este adevãrat ca nu a fost adoptatã dupã intrarea în vigoare a Constituţiei o noua lege a contenciosului administrativ, dar exista Legea nr. 29/1990 care, cu modificãrile implicite impuse de Constituţie şi cu cele exprese aduse prin Legea nr. 59/1993, reglementeazã materia.
Tutela administrativã presupune dreptul de control al Guvernului sau al altei autoritãţi a administraţiei statului asupra actelor autoritãţilor locale alese, ce funcţioneazã în virtutea principiului autonomiei locale. Legat de instituţia tutelei administrative, art. 122 alin. (4) din Constituţie stabileşte ca "Prefectul poate ataca, în fata instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".
Reiese ca prefectul, ca reprezentat al Guvernului pe plan local, nu poate decât sa introducã acţiune în fata instanţei de contencios administrativ, suspendarea actului atacat intervenind de drept, iar competenta de a se pronunţa asupra legalitãţii sau ilegalitatii actului autoritãţilor locale alese aparţine exclusiv puterii judecãtoreşti. Nu mai puţin, însã, spre deosebire de acţiunea în contenciosul administrativ a cetãţeanului sau a persoanei juridice vãtãmate, care prin lege organicã poate fi supusã unor conditionari şi limitãri, astfel cum stabileşte art. 48 alin. (2) din Constituţie, acţiunea prefectului nu este supusã, pe plan constituţional, nici unei conditionari sau limitãri. În textul alin. (4) al art. 122 din Constituţie nu apare o expresie de genul: "poate ataca, în condiţiile prevãzute de lege, în fata ....", deci textul constituţional nu face trimitere la lege. De aici rezulta ca orice prevedere dintr-o lege care consacra termene pentru introducerea acţiunii de cãtre prefect este o prevedere contrarã Constituţiei, cum este şi cazul art. 101 alin. 2 din Legea n. 69/1991 care stabileşte ca "Prefectul se va pronunţa asupra legalitãţii acestui act, în termen de 15 zile de la data comunicãrii actului, ce se va face în 10 zile de la adoptarea lui". Retinem ca este neconstitutionala, fiind contrarã art. 122 alin. (4) din Constituţie, numai referirea la termenul de 15 zile, iar nu şi cea la termenul de 10 zile. Consiliile locale, primãrii, consiliile judeţene, în procedura prevãzutã de lege, au obligaţia de a comunica prefectului orice act adoptat în termen de 10 zile, dar prefectul nu poate fi ţinut de termenul de 15 zile şi nici de alt termen pentru a introduce acţiunea în fata instanţei de contencios administrativ. Urmeazã sa admitem ca termenele, cat şi procedura prealabilã prevãzutã de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sunt aplicabile numai acţiunilor în contencios administrativ ale persoanelor vãtãmate, nu şi acţiunii prefectului ca urmare a exercitãrii controlului de tutela administrativã.
Deşi atât acţiunea persoanelor vãtãmate, cat şi acţiunea prefectului se exercita în fata aceloraşi categorii de instanţe judecãtoreşti şi pentru aceleaşi categorii de acte juridice, fundamentele constituţionale care stau la baza lor sunt diferite, astfel încât şi normele procedurale cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau în <>Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 trebuie sa reflecte aceasta distincţie facuta de normele de drept substanţial prevãzute de Constituţie, care are forta juridicã suprema.
Într-un stat de drept este de neconceput ca un act ilegal al unei autoritãţi locale sa nu poatã fi atacat în fata instanţei judecãtoreşti de cãtre prefect, ca reprezentant al Guvernului, având în vedere misiunea fundamentalã a Guvernului de a asigura executarea legilor.
Pentru considerentele expuse şi vazand şi dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Prefectura judeţului Vaslui în Dosarul nr. 683/1994 al Curţii de Apel Galaţi şi constata ca termenul de 15 zile prevãzut de <>art. 101 alin. 2 din Legea nr. 69/1991 este neconstitutional.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 7 decembrie 1994.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
