Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 137 din 3 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 14 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Elena Kulinyak în Dosarul nr. 4.925/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 26 aprilie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 3 mai 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.925/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Elena Kulinyak.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, deoarece nu permit cumpãrarea de cãtre chiriaşi decât a locuinţelor intrate în proprietatea statului înainte de data de 6 martie 1945, iar nu şi a celor preluate ori construite de stat dupã aceasta data.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca "reglementarea nu incalca principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţia României".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, precum şi Decizia nr. 128 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, prin care s-a statuat "ca trebuie sa se recunoascã statului dreptul de a hotãrî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa, în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate, prerogativa deplin compatibila cu competenta instanţelor judecãtoreşti de a stabili, în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Prin încheierea instanţei de judecata Curtea a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Locuintele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuintele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta dupã aceasta data sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuintele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integrala sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pana la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzura din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţara la data cumpãrãrii, fata de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuintele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazarii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de munca, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesita prezenta, permanenta sau în caz de urgenta, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vand.
Unitãţile economice sau bugetare pot sa detina şi sa construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de munca. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuintele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vand."
Examinând motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata însã ca în realitate autorul acesteia contesta constituţionalitatea numai a alin. 2 al art. 7 din lege, iar nu a întregului articol. Prin urmare, Curtea va analiza numai critica de neconstituţionalitate referitoare la alin. 2 al <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã.
Critica de neconstituţionalitate vizeazã încãlcarea, prin textul de lege menţionat, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie ("Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri" ), deoarece permit titularilor contractelor de închiriere cumpãrarea numai a acelor locuinţe "care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenta dupã aceasta data sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat". În opinia autorului exceptiei dispoziţiile legale criticate incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, prin aceea ca nu permit cumpãrarea, de cãtre titularii contractelor de închiriere, a locuinţelor care şi dupã 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat ori au fost construite de stat, fiind astfel exclusa o categorie de chiriaşi de la beneficiul cumpãrãrii unor asemenea locuinţe.
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului [...]", iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a tarii". Prin urmare, Curtea Constituţionalã nu are competenta sa modifice ori sa completeze prevederea legalã supusã controlului, astfel cum solicita autorul exceptiei în speta, deoarece aceste atribuţii aparţin în exclusivitate autoritãţii legiuitoare.
Pe de alta parte, asa cum în mod constant a statuat Curtea Constituţionalã prin mai multe decizii prin care a respins excepţiile de neconstituţionalitate având acelaşi obiect (de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum şi prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998), "trebuie sa se recunoascã statului dreptul de a hotãrî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate". Totodatã Curtea a mai statuat cu acelaşi prilej ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competenta instanţelor judecãtoreşti de a stabili [...], în fiecare caz în parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este în deplina concordanta cu prevederile art. 21 şi art. 125 din Constituţie".
Curtea constata ca aceste considerente, precum şi soluţia pronunţatã îşi menţin valabilitatea, neintervenind elemente noi de natura sa reconsidere jurisprudenta Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, excepţie ridicatã de Elena Kulinyak în Dosarul nr. 4.925/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
