Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 137 din 22 octombrie 1998 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 si 403 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 489 din 18 decembrie 1998
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Rogojina Mihai în Dosarul nr. 223/1998 al Curţii de Apel Suceava.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 15 octombrie 1998, în lipsa partii şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 22 octombrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 1998, Curtea de Apel Suceava a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Rogojina Mihai.
În motivarea exceptiei, se arata ca textele legale criticate incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 125 care stabilesc ca justiţia se realizeazã prin instanţele judecãtoreşti prevãzute de lege, şi ale art. 128 privind folosirea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Potrivit acestor dispoziţii constituţionale, folosirea cãilor de atac trebuie facuta numai la instanta judecãtoreascã şi în nici un caz prin administrarea, în prealabil, de probe de cãtre Ministerul Public. Or, conform textelor criticate, Ministerul Public este acela care face verificãri şi administreazã probe, deşi numai instanta judecãtoreascã trebuie sa desfãşoare astfel de activitãţi.
Exprimandu-şi opinia, instanta apreciazã ca dispoziţiile art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedura penalã nu sunt neconstituţionale. În baza textelor constituţionale, invocate în cauza, justiţia se realizeazã de instanţele judecãtoreşti, iar competenta şi procedura de judecata sunt cele stabilite de lege. În ce priveşte cãile de atac, acestea se exercita în condiţiile legii. În cazul revizuirii, conform art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedura penalã, cererea de revizuire se adreseazã procurorului, care asculta, dacã este cazul, persoana care solicita revizuirea şi efectueazã, când este necesar, cercetãrile care se impun, dupã care trimite lucrãrile efectuate la instanta competenta sa soluţioneze cauza. Potrivit art. 403 din Codul de procedura penalã, instanta poate însã verifica oricare dintre probele pe care se întemeiazã cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi. Rezulta ca, prin verificarea tuturor probelor şi administrarea unor probe noi, atunci când e necesar, instanta este aceea care administreazã întregul probator. Rezulta ca prevederile legale atacate ca neconstituţionale nu sunt de natura sa lezeze drepturile revizuientului, întrucât rezultatul verificãrii este supus controlului instanţei.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textele criticate reglementeazã activitatea procesuala în scopul soluţionãrii cererilor de revizuire introduse de persoane condamnate, în vederea desfiinţãrii hotãrârilor de condamnare.
Şi în cazul revizuirii, justiţia se înfãptuieşte tot de instanţele judecãtoreşti, asa cum cere art. 125 din Constituţie, iar nu de procuror, care, în calitate de organ de urmãrire penalã, efectueazã numai cercetãri prealabile, pentru a ajuta aflarea adevãrului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Textele din Codul de procedura penalã criticate ca neconstituţionale prevãd:
"Art. 397. - Cererea de revizuire se adreseazã procurorului de la parchetul de pe lângã instanta care a judecat cauza în prima instanta.
Cererea se face în scris, cu arãtarea cazului de revizuire pe care se întemeiazã şi a mijloacelor de proba în dovedirea acestuia.
Dacã cererea nu îndeplineşte condiţiile arãtate în alin. 2, procurorul cheamã persoana care a fãcut cererea în vederea completãrii sau precizarii acesteia."
"Art. 399. - Dupã introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, dacã este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicita revizuirea. În cazul când este necesarã efectuarea de cercetãri pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta.
Totodatã, procurorul cere, dacã este necesar, dosarul cauzei.
Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penalã. Dispoziţiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.
Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni şi curge de la data introducerii cererii de revizuire.
Dupã efectuarea cercetãrilor, procurorul înainteazã întregul material împreunã cu concluziile sale instanţei competente."
"Art. 400. - În tot timpul efectuãrii actelor de cercetare, procurorul ierarhic superior poate dispune suspendarea executãrii hotãrârii, în limitele cererii de revizuire."
"Art. 403. - Instanta, ascultând concluziile procurorului şi ale pãrţilor, examineazã dacã cererea de revizuire este facuta în condiţiile prevãzute de lege şi dacã din probele strânse în cursul cercetãrii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanta poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiazã cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi.
Persoanele prevãzute în art. 394 lit. b) şi d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusã revizuirii.
Instanta, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.
Când cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a fãcut cererea ori în favoarea cãruia s-a fãcut revizuirea a decedat dupã introducerea cererii, prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. g), procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul admiterii în principiu, dupã rejudecarea cauzei, instanta va hotãrî potrivit dispoziţiilor din art. 13 alin. 2 şi 3, care se aplica în mod corespunzãtor".
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca dispoziţiile legale menţionate, potrivit cãrora parchetul face verificãri şi administreazã probe, deşi aceste probe ar trebui administrate doar de instanta, contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, în special celor din alin. (1), care consacra principiul ca "justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege."
Aceasta critica nu este intemeiata. Prezenta procurorului şi, în general, a organelor de urmãrire penalã în procedura revizuirii se explica prin specificul acestei cai de atac, al carei scop îl constituie repararea erorilor judiciare cuprinse în hotãrâri penale definitive. Deşi este îndreptatã impotriva hotãrârilor penale definitive, revizuirea are totuşi un echivalent procesual în procedura prevãzutã de art. 273 din Codul de procedura penalã referitor la reluarea urmãririi penale în caz de redeschidere a acesteia, pentru situaţii când se dovedeşte ca din eroare s-a dispus încetarea urmãririi penale sau scoaterea de sub urmãrire penalã. Şi în cazul revizuirii, redeschiderea urmãririi penale constituie un remediu contra unei erori judiciare care s-a produs la începutul procesului penal, în faza urmãririi penale, dupã cum şi în cazul revizuirii procesul penal este reluat, iar restabilirea adevãrului duce la o alta soluţionare a cauzei penale decât cea dispusã anterior. Spre deosebire de contestaţia în anulare, calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmãrire penalã. Or, este firesc ca aceasta activitate sa fie desfasurata de organele de urmãrire penalã, deoarece parchetul, spre deosebire de instanţe, are posibilitãţi mai mari de investigare.
Intreaga activitate desfasurata de procuror şi, dupã caz, de organele de urmãrire penalã, precum şi întregul probator administrat sunt supuse controlului instanţei judecãtoreşti.
Asa cum se prevede în art. 399 alin. ultim din Codul de procedura penalã, dupã efectuarea cercetãrilor, procurorul înainteazã întregul material împreunã cu concluziile sale instanţei competente. Aceasta, potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedura penalã, asculta concluziile procurorului şi ale pãrţilor, examineazã probele strânse în cursul cercetãrii efectuate de procuror şi poate administra probe noi, iar în final dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.
Din analiza acestor dispoziţii legale, rezulta ca soluţionarea cererii de revizuire se face de cãtre instanţele judecãtoreşti şi nu de cãtre Ministerul Public, care nu are rol de decizie, astfel încât textele criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constituţie.
În susţinerea exceptiei se invoca şi încãlcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, referitoare la folosirea cãilor de atac în condiţiile legii, fãrã a se arata însã în ce consta contrarietatea. În legatura cu aceasta sustinere, Curtea constata ca reglementarea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului, iar textele criticate nu contravin acestor dispoziţii constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Rogojina Mihai în Dosarul nr. 223/1998 al Curţii de Apel Suceava.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 octombrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
