Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 137 din 10 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 279 din 4 aprilie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Guţã în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Astfel, aratã cã stabilirea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind competenţa de soluţionare a cãii de atac a recursului nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.451/2004, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã.
Din examinarea notelor scrise depuse de autorul excepţiei în motivarea acesteia reiese cã obiectul criticii de neconstituţionalitate îl constituie numai dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 195/2004 .
Excepţia a fost ridicatã de Dumitru Guţã, cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 546 din 12 septembrie 2003, pronunţatã de Tribunalul Bistriţa-Nãsãud în Dosarul nr. 200/2003, ce are ca obiect un litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), precum şi celor ale art. 16 alin. (2). În acest sens aratã cã transmiterea cãtre Curtea de Apel Cluj a recursului promovat împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Nãsãud s-a dispus prin încãlcarea Constituţiei, "întrucât la data promovãrii recursului norma juridicã în vigoare şi aplicabilã era cea a art. 308 raportat la art. 4 din Codul de procedurã civilã", astfel încât soluţionarea recursului intrã în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã aratã cã, potrivit dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 195/2004 , recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor, şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã. În acest context, precizeazã faptul cã hotãrârile la care se referã textul legal mai sus menţionat "au ajuns" pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 .
Totodatã, aratã cã, potrivit prevederilor constituţionale ale <>art. 15 alin. (2), "Legea nr. 195/2004 ar trebui sã dispunã numai pentru viitor, instanţele deja învestite neavând posibilitatea trimiterii cauzelor aflate pe rolul lor altor instanţe". Instanţa considerã cã "excepţia de neconstituţionalitate nu este admisibilã", deoarece, ca urmare a revizuirii Constituţiei, la art. 115 alin. (8) se prevede cã prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, apreciazã cã textul legal criticat nu aduce atingere principiilor statului de drept, al aplicãrii legii în timp ori celui al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii acestor norme. În acest sens aratã cã procedura de judecatã, în ansamblul sãu, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care prevãd în mod expres cã reglementarea competenţei, a procedurii de judecatã şi a exercitãrii cãilor de atac se face numai prin lege. Prin dispoziţiile legale deduse controlului, care prevãd judecarea recursului de cãtre instanţa imediat superioarã celei care a pronunţat hotãrârea atacatã, legiuitorul a avut în vedere soluţionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însã a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 195/2004 faţã de art. 15 alin. (2) din Constituţie, din "formularea textelor de lege criticate rezultã cã acestea se aplicã pentru viitor, de la data intrãrii lor în vigoare şi nu produc efecte retroactive". Totodatã, precizeazã faptul cã dispoziţiile criticate stabilesc competenţa instanţelor judecãtoreşti, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, Avocatul Poporului considerã cã nu poate fi primitã nici critica privind contrarietatea dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 195/2004 faţã de prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţie, potrivit cãrora mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei se vor reglementa, dacã este cazul, prin legea de aprobare sau de respingere a acesteia, ceea ce, în cauza de faţã, s-a realizat prin <>Legea nr. 195/2004 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din notele scrise depuse de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (2), care au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã normele procedurale criticate nu retroactiveazã, ci, dimpotrivã, au semnificaţia aplicãrii imediate a unor reguli de competenţã. Prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a avut în vedere soluţionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însã a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale. Astfel, prin excluderea din sfera competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursurilor împotriva hotãrârilor pentru care legea prevede numai aceastã cale de atac, s-a avut în vedere deblocarea activitãţii acestei instanţe, în scopul evitãrii posibilelor dificultãţi în aplicarea principiilor privind echitatea procesului civil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, apreciind cã "reglementarea care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se înscrie în rândul mãsurilor de perfecţionare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar". De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat cã, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecatã şi normele de procedurã judiciarã, cu condiţia implicitã de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale. Or, dispoziţiile legale atacate, prin care s-a stabilit competenţa instanţelor în judecarea cãilor de atac, nu contravin normelor şi principiilor consacrate prin Constituţia României."
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Dumitru Guţã în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
